|
Iarna
V. Alecsandri
Poezia "Iarna" face parte din ciclul "Pastelurilor" publicat in 1868.
Desi poetul Vasile Alecsandri, considerat creatorul pastelului, nu-i
placea iarna, majoritatea pastelurilor sale sunt inspirate din anotimpul
alb: "Miezul iernii", "Sania", "Gerul", "Viscolul".
Pastelul este creatia lirica in versuri in care poetul isi exprima in
mod direct sentimentele, gandurile si ideile prin intermediul unor tablouri
din natura.
Aceasta poezie este o opera lirica deoarece: intalnim eul liric,
mesajul artistic este formulat in versuri cu masura de 15-16 silabe, cele
patru catrene avand un ritm trohaic si rima imperecheata. Spre deosebire de
alte tablouri, in acest pastel, Vasile Alecsandri propune o viziune
panoramica a iernii, subliniind atotputernicia ei.
Tablourile sunt construite in asa fel incat sa respecte descrierea
poetica. Traiectoria privirii este de sus in jos in primele doua strofe
accentuand perspectiva cosmica, iar in ultimele doua catrene apare
persepectiva plana.
Descrierea poetica vizeaza cateva figuri de stil ce contribuie la
realizarea imaginilor vizuale, auditive, dinamice si tactile.
Astfel in prima strofa se remarca sobrietatea peisajului zugravit in
alb si negru. Vazduhul devine coplesitor deoarece nu sugereaza infinitul ci
cumplita apasare. Aceasta tensiune este redata prin inversiunea "Din vazduh
cumplita iarna". Sentimentele poetului fata de iarna sunt conturate prin
epitetul personificator "cumplita" care sintetizeaza asprimea iernii.
Verbul "plutesc" din al treilea vers impreuna cu verbul "zbor" surprind o
plutire gratioasa, o imagine placuta, dinamica. Comparatia, "ca un roi de
fluturi albi" sugereaza abundenta si viteza fulgilor de nea. In cel de-al
patrulea vers apare o imagne tactila " fiori de gheata" provocata de
raceala fulgilor de zapada. Epitetul "dalbi" simbolizeaza cromatismul de un
alb excesiv, consistenta, puritatea.
In versul al doilea din a doua strofa apare metafora "zale argintie"
care identifica tara printr-o imagine vizuala, argintul fiind un metal dur,
dar nobil. In aceasta strofa remarcam imaginea obsesiva a norilor care in
prima strofa erau negrii, plini de zapaa, dar acum sunt mai putin
infricosatori. Versul patru este construit pe o comparatie prin care
termenul concret soarele este asemanat cu un termen abstract "visul",
acesta sugerand tineretea care trece repede; frumusetea vietii fiind ca o
iluzie.
Remarcam astfel paralelismul intre planul uman si cel natural
deoarece la Vasile Alecsandri putem vorbi despre iarna ca o metafora a
batranetii.
In inversiunea "lungi troiene calatoare" ce accentueaza cantitatea
zapezii, remarcam jocul artistic prin care poetul proiecteaza troienele pe
cer.
Regional |