|
HANUL SI MOARA CA POPASURI MALEFICE
Filozofia imaginarului- acea "fantastica transcendentala" cum a
denumit-o Novalis- reflecta nazuinta catre imensitate si ireal, fuga
dincolo de limite, ce constituie ritmul originar si profund al vietii
launtrice, bogatia si tragedia fiintei umane, fiind exprimata dorinta de
fantastic- plasmuire a imaginatiei, ce "izvoraste din iluzie, din delir
uneori, intotdeauna din speranta si mai ales din speranta salvarii" (M.
Schneider) .
Originile fantasticului, ca viziune par sa fie imemoriale.
Reprezentarile fantastice au avut la baza presimtirile, superstitiile,
visele cu simbolistica lor aparte, semnele ceresti vorvind intelegerii
primitive .Definirea conceptului a generat diverse opinii; aceasta "alta
dimensiune a sufletului", dupa cum afirma Scheinder, poate reprezenta o
"categorie a sensibilitatii", dar si o "schimbare de regim vital, interior,
care modifica intreaga optica a lumii" ( Ion Biberi) ."Visul rau,
opresiv"marcand un "recurs la sentimentul tragic al existentei"(D.D.Rosca),
creeaza o "ruptura in coerenta universului"(Roger Caillois) .
Ipostaza existentei universale propusa de fantastic e una
ciudata si incredibila, totusi posibila; viata reala este invadata de
mister, suferind o "ruptura in ordinea semnificatiei"(Matei Calinescu)
.Exista mai multe categorii fantastice: hipnoza, vraja, visul premonitoriu,
locul si obiectul nefast, actualizarea trecutului, descinderea pe celalalt
taram, insertia visului in realitate .Literatura fantastica releva o
modalitate de a percepe lumea, pe aceasta sprijinindu-se arta fantastica,
ce aspira sa concureze realul, sa se identifice cu el .In cadrul
literarurii romane, exista un concept special, numit Weltanschauung- o
literatura fantastica propriu-zisa, ilustrata de un numar mare de autori
.Data fiind revelatoarea lui permanenta, fantasticul se constituie intr-o
dimensiune definitorie pentru intreaga evolutie a prozei romanesti,
inchizand in sine un remarcabil coeficient de spiritualitate matricial
diferentiata,care isi impune pecetea inconfundabila .
Perspectiva interpretativa a tipologiilor fundamentale,impuse de
raporturile dintre fantastic si categorii precum feericul, miraculosul
mitico-magic, ocultismul initiatic, alegoria poetica, vadeste- in conceptia
lui Nicolae Ciobanu (Intre imaginar si fantastic) -remarcabila initiativa
de a conferi temei un statut ontologic propriu; autorul observa ca "alaturi
de statutul de irationala, localizata in orizontul misterului, ideea magica
isi releva si functia cognitiva in planul realului obiectiv, creindu-se
astfel, cale libera imaginarului fantastic pentru a se proiecta in spatiul
rezervat misterului fenomenal .Spiritul creator, aflat in actiune, isi
valorifica plenar potentialul narativ tocmai atunci cand penduleaza
neistovit intre cele doua forme de "fiintare" si intelegere a magicului
".Conceptul de mare pregnanta semantica lansat de Gilbert Durand e |