|
Hanul Ancutei-topos central in lumea sadoveniana
"Hanul , ca motiv literar , nu este o descoperire a lui
Sadoveanu.Prin recurenta insa, prin semnificatii si prin functii , hanul
devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu."
Hanul este topos central in lumeasadoveniana , fiind locul unde se afla si
se depoziteaza "toate povestile care se aud din om in om"
Fiecare dintre povestitorii de la han , spun povesti din tineretea lor,
povesti care au avut loc la han.Acestea ii dau un caracter mitic,
evidentiindu-i vechimea si continuitatea.Timpul se transforma in spatiu ,
iar spatiul hanului , fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin
repetare.Are deasemenea o dubla natura, reala si mitica ;ziua portile se
deschid spre drumuri si existente umane, iar noaptea se inchid, definind un
spatiu intors asupra lui insusi, ca un taram al imaginatiei.
Spre desebire de alte hanuri, hanul sadovenian se constituie
treptat intr-un spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume , un
univers si o istorie, cu toate credintele traditiile , superstitiile si
eresurile lor, cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara
intreaga.
Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre
oaspeti, un univers al istorisirilor frumoase fiind o ambianta propice
comuniunii spirituale intre oameni.Toti oaspetii hanului sunt prieteni,
povestindu-si viata si inpartasindu-si secretele intr-un cadru intim. Toate
personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor , constituindu-
se un "adevarat cod al rostirii si ascultarii", povestirea fiind
structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane.
Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita,
creeand astfel emulatia , pentru ca mai apoi , si ceilalti sa se
straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave.Actul
rememorarii sonore e insotit de "fericirea materiala"(George Calinescu) a
ospatului cu vin si carne fripta.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si
o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora
dezleaga amintirile si pofta confesiunii.Ceremonialul e ritualic, bazat pe
repetarea "inclinarii traditionale cu ulcica de vin"."Esentiala este starea
de fericire materiala infaptuita de oaspeti .Ei traiesc la modul
Canaanului, ospatand numai cu carne fripta si band vin , insa dupa o
randuiala care cere initiere.(George Calinescu).Astfel hanul devine un
spatiu al ceremonialului mesei in comun.
Mai toate istorisirile spuse la han sunt apreciate de
catre ascultatori din doua puncte de vedere:al intamplarii povestite ,
in sine, si a modului cum este istorisita intamplarea.Comisul Ionita
promite sa spuna ceva" cu mult mai minunat si mai infricosat".De fapt
, preocuparea pentru felul "spunerii" precede istorisirea si dispare
ca intentie constienta in momentul in care povestea incepe.Frumusetea
istorisirilor se datoreaza exclusiv harului innascut al
povestitorilor. |