|
D-l Goe. . .
De I . L Caragiale
Scriitorul surprinde in schita "D-l Goe..." un nou aspect al educatiei
gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea
romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat
in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele
din jurul sau. Ironia scriitorului fata de erou este evidenta inca din
titlu, prin contrastul creat intre imaginea unui copil de scoala primara si
apelativul "domnul" care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta.
Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului
personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate.
Atitudinea satirica a autorului se ghiceste si in determinarile ironice
care insotesc numele personajului: "d-l Goe", "tanarul Goe".
Elev cu rezultate slabe la invatatura, "tanarul Goe" este dus la
Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai
ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o
deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa sunt: mamitica,
tanti Mita si mam'mare.
Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu
inscriptia "Le formidable" si sub panglica palariei, biletul de calatorie
infipt cochet de tanti Mita fiindca "asa tin barbatii biletul". Asteapta
nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si
obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai
repede. Mam'mare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i
incantata palaria: "Vezi ce bine-i sade lui - zice mam'mare - cu costumul
de mariner?"
In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si
fara menajamente "discutia filologica", facandu-le proaste si corectandu-
le, dar intr-un mod gresit, cu termenul "mariner". In contrast cu situatia
sa de repetent, mam'mare recunoaste cu admiratie "cultura nepotului": "Apoi
de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!"
Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe
ramane pe corridor "cu barbatii".
Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata
capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare
sa ia in seama sfatul primit. Este parca jignit de modul in care i se
adresase ("mititelule") si de gestul ocrotitor de a-l trage putin inapoi:
"Ce treaba ai tu uratule?". Raspunsul jignitor si gestul necuviincios de a
se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui
care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama
si scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe
"sa zbiere" dupa doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai
tare, Goe cere ca trenul sa opreasca fiindca ii zburase palaria.
Controlorul, gasindu-l pe Goe fara bi |