|
Glossa
de Mihai Eminescu
Poezia "Glossa" a aparut in volumul de "Poezii"-editia I de Titu
Maiorescu in decembrie 1883.
Potrivit precizarilor lui Perpessicius,poezia "Glossa" dateaza din
timpul studiilor berlineze(1873-1874) si numara 9 strofe in loc de 10
strofe,ale textului definitive.Poezia cunoaste 11 versiuni,care se situeaza
intre Iasi(1876) si Bucuresti(1882).Ultimele doua versiuni se plaseaza in
urma "Luceafarului" si capata influentele poemului..
Pornind de la semnificatia cuvantului "glosa",care inseamna a explica
un cuvant,un fragment,s-a ajuns la poezia cu forma fixa..Glosa este
alcatuita dintr-un numar egal de strofe cu numarul versurilor din prima
strofa.Incepand cu a doua strofa se comenteaza se comenteaza fiecare vers
al strofei-tema,ultima strofa reluand,ca o concluzie,prima strofa,in
ordinea inverse a versurilor.
Poezia lui Eminescu reprezinta o culme a creatiei sale.Prin
continut,popezia are valoare filosofica,gnomica(de cunoastere),constituindu-
se intr-un adevarat cod de cunoastere,de etica,cu valoare de generalizare
maxima.Forma poetica este lapidara,sententioasa,concentrate,clara,sobra.
Prin motivele de inspiratie, George Calinescu semnaleaza motivele
antice si cele romantice.Tudor Vianu,referindu-se la tema vietii ca
spectacol,precizeaza ca aceasta este una dintre cele mai vechi teme care
apare in toata filosofia greaca.
Tema lumii ca teatru l-a inspirit sip e Eminescu care a reprodus dupa
un manuscris din 1750 un fragment din "Comedia cea de obste",reprezentand
gandurile lui Oxenstierna,privind comparatia intre lume si comedie.
"Glossa" lui Eminescu se incadreaza intre marile creatii universale
si ale literaturii romane,avand ca tema fundamentala timpul,iar ca
motive:fugit irreparabile tempus(timpul fuge fara sa se mai
intoarca);fortuna labilis(soarta schimbatoare) si vanitos vanitatum
(desertaciunea desartaciunilor).
"Glossa" este poezia care graviteaza in jurul conditiei geniului care
datorita conceptiilor sale superioare este nevoit sa se sustraga lumii
inguste in care traieste omul comun.
Desi Eminescu se autodefineste ca fiind poet romantic,maiestria
artistica a acestei creatii poetice consta in tocmai in clasicitatea ei ce
reiese in primul rand din respectarea regulilor pe care le impune o poezie
cu forma fixa,cum este glosa,precum si lapidaritatea convingatoare a
versurilor.
Eminescu valorifica o serie de idei filosofice care sunt turnate in
forme artistice desavarsite.Inca din prima strofa,considerate strofa-tema a
poeziei,cititorul intra in contact cu aceste adevaruri general-
valabile,exprimate lapidary in versuri grupate doua cate doua.Ca si in alte
poezii ("Scrisoarea I", "Oda(in metro antic)", "Revedere") poetul mediteaza
asupra trecerii timpului.
Cea de-a doua strofa contine codul de reguli si sfaturi de
provenienta stoica.De aici rezulta ca pentru om cel mai important lucru
este sa se |