|
PASA HASSAN
George Cosbuc este un rapsod al istoriei nationale, deoarece a ilustrat
in poezia sa momente cheie din lupta poporului roman pentru libertate.
Evenimentele evocate incep cu indepartatele vremuri dacice si sunt urmarite
cronologic pana in contemporaneitatea poetului. Demnitatea, dragostea de
tara a dacilor, conceptia lor despre viata si moarte constituie tema
poeziei Decebal catre popor. Lupta romanilor transilvaneni in secolul al X-
lea impotriva ungurilor in timpul consolidarii voievodatelor este
prezentata emotionant in balada Moartea lui Gelu. Lupta antiotomana este
urmarita de-a lungul mai multor etape: in epoca voievozilor din secolul al
XVI-lea, infatisata prin poezia Pasa Hassan, in timpul revolutiei de la
1821 despre care scrie Oltenii lui Tudor si Razboiul de Independenta,
eveniment caruia ii inchina volumul Cantece de vitejie.
Poezia Pasa Hassan apartine genului epic si este o balada. A fost publicata
in 1894, realizata sub influenta Razboiului de Independenta, apoi inclusa
in volumul Cantece de Vitejie. Poetul a folosit ca sursa de documentare
opera lui N. Balcescu Romanii sub Mihai-voievod Viteazul, capitolul
Calugarenii, referindu-se doar la momentul in care Mihai se avanta pe
campul de batalie, provocandu-l pe Hassan la lupta deschisa.
Este o balada deoarece ilustreaza faptele de eroism ale unui personaj
istoric cu insusiri exceptionale.
Balada evoca batalia de la Calugareni din anul 1595, elogiaza eroismul
ostasilor romani sub conducerea lui Mihai Viteazul si satirizeaza lasitatea
turcilor si a conducatorilor acestora.
Titlul este numele unui conducator al armatei otomane; prin intermediul
starilor lui sufletesti se incheaga tabloul bataliei si mai ales imaginea
neinfricatului domn muntean.
La inceputul poeziei se infatiseaza figura impunatoare a lui Mihai care
patrunde vijelios printre dusmani urmat de vitejii sai. Maretia eroului
este evidentiata prin constructia metaforica cu fulgeru-n mana, iar
tumultul luptei se releva prin imagini vizuale, auditive si motorii. Un rol
important in cadrul elementelor auditive il au verbele la gerunziu trecand,
facand, curgand asezate la sfarsitul versurilor, pozitie care impune
accentuarea lor, sugerand o muzica grava ca un glas de pierzanie. Aceasta
secventa emotioneaza prin arta cu care Cosbuc da viata tabloului bataliei
si prin subtilitatea cu care imagineaza perspectiva victoriei romanilor:
Pe voda-l zareste calare trecand
Prin siruri cu fulgeru-n mana
In laturi s-azvarle ostirea pagana,
Caci voda o-mparte carare facand,
Si-n urma-i se-ndeasa cu vuiet curgand,
Ostirea romana.
Avantul eroic al romanilor contrasteaza cu spaima si dezordinea din ostirea
turcilor. Aglomerarile verbale, epitetul adverbial deolalta si repetitia un
val dupa val surprind starea jalnica a armatelor dusmane. Imbulzindu-se sa
treaca podul de peste Neajlov, cea mai mare parte a turcilor si-a gasit
moartea in |