|
În ambian?a casei din strada Antim, prezen?a lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu. Mo?ierul bogat ?i manierat e într-o neconcordan?? prea izbitoare (pentru a observa el însu?i) cu Costache ?i rudele sale.
Privindu-l pe mo?ier, b?iatul constat? c? „era un om cam de vreo cincizeci de ani oarecum voluminos, totu?i evitând impresia de exces, c?rnoc la fa?? ?i rumen ca un negustor, îns? elegant prin fine?ea pielii ?i t?ietura englezeasc? a must??ilor c?runte. P?rul rar, dar bine ales într-o c?rare care mergea din mijlocul frun?ii pân? la ceaf?, lan?ul greu de aur cu breloc la vest?, hainele de stof? fin?, parfumul discret în care intra ?i o nuan?? de tabac, toate acestea reparau cu des?vâr?ire, în apropiere, neajunsurile vârstei ?i ale corpolen?ei”.
Caracterizarea este aparent f?cut? de autor, c?ci în realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul re?ine am?nuntele pe care Felix, el însu?i, le re?inuse. Se insist? de la început asupra chipului, iar elementele care compun întregul sunt nu rareori contraste: „rumen ca un negustor, îns? elegant prin elegan?a pielii”, „oarecum voluminos, totu?i evitând impresia de exces”.
|