|
Pe o imaginar? scar? a evolu?iei în timp a unui tip anume de personaj, s-ar p?rea c? Aurica este imaginea Aglaei în tinere?e, sau altfel spus, Aglae este o b?trân?, o bab? rea pân? la monstruozitate.
Aurica este fiica cea mic? a Aglaei, în antitez? cu feminitatea ?i delicate?ea Otiliei, supus? de la început ?i pân? la sfâr?it unui automatism psihologic, ?i întreaga ei mi?care în roman se petrece între coordonatele strâmte ale familiei Tulea, ale casei lui mo? Costache, mi?care monoton?, întrerupt? doar, la un moment dat, de „turneele de pe calea Victoriei”.
Personajul este prezentat de Felix, astfel având ?i noi, cititorii, ocazia s?-l cunoa?tem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix:
„Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fat? cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen?i ca ?i ai Aglaei, cu fa?a prelung?, sfâr?ind printr-o b?rbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de dou? ?iruri de cozi împletite. [...] La apropierea lui Felix ridic? ochii fixând cu avid? curiozitate pe tân?r ?i întinzându-i o mân? arcuit?.”
|