|
Lacustra
Publicata in primul volum de versuri, aparut in 1916, sub titlul
simbolic "Plumb", poezia "Lacustra" este o emblema a viziunii artistice
bacoviene, exprimand o stare de spirit, intr-o atmosfera specifica unei
realitati poetice originale. Raportul natura-om, frecvent in creatiile
romanticilor, este perceput, in poezia simbolista, dintr-o noua
perspectiva, caci planul exterior (al naturii si al lumii materiale) parin
sugestii multiple, pare a fi determinantul vietii psihice, prelungind
sentimentul terorizant al trairii intr-o relitate ostila.
Cele patru catrene ale poeziei, structurate intr-o simetrie perfecta,
concentreaza motive si teme specifice viziunii simboliste: al ploii, al
golului sufletesc, al singuratatii si al nevrozei. Pe fundalul adanc si
larg dimensionat al timpului si spatiului, este proiectat motivul
insingurarii totale a poetului, si al terorii de "umed", ca simbol al
dezagregarii universului, si al mortii iminente.
Din perspectiva categoriilor de spatiu si timp, se poate observa in
poezie, conjugarea planului existential cu planul evocativ, al realitatii
cu visul (prima si ultima strofa). Cele doua calitati se contopesc,
sugerand dimensiunea infinitului, in spatiu si timp, si a monotoniei, la
nivelul starii sufletesti. Ideea este sustinuta din punct de vedere
artistic, prin senzatia auditiva, creata in prima strofa de obsesia ploii
(repetitia verbului "a auzi") si de metafora, cu o extraordinara forta
sugestiva "Aud materia plangand". Dealtfel, sentimentul care se degaja
dinintreaga poezie este acela al instabilitatii funciare a fiintei, al
precaritatii ei, cauzat de spectacolul unei materii aflate in dezagregare
continua, apa fiind un simbol al eroziunii si al instabilitatii.
Sentimentul de monotonie exasperanta, sugerat si prin muzialitatea
interioara a verbelor la gerunziu ("plound", "plangand"), de teroare sub
amenintarea descompunerii universale, se adanceste treptat, atingand
momentul culminant, al crizei singuratatii si al neantului. In acest sens,
se revine in finalul poeziei la prima strofa, care se repeta, modificandu-
se doar versul al doilea, si convertind astfel realitatea materiala in
viata sufleteasca. Prin structurile gramaticale si lexicale ingenios
construite (elemente care dezvaluie motivul ploii: plangand, lacustre,
unde, val, mal, pilotii; simboluri ale insingurarii: folosirea in
exclusivitate a persoanei I, evidenta la nivel verbal si pronominal, precum
si al timpului prezent al verbului) sunt potentate trairile afective.
Pentru a sublinia sentimentul de solitudine, de "gol istoric", timpul
realitatii prezente este transferat in alte timpuri, in anistorie. Prezenta
locuintei lacustre generalizeaza impresia de intoarcere in timp. Podul
ramas la mal, in contextul exi |