|
George Bacovia
George Bacovia (pseudonimul lui George Vasliu) s-a nascut la 4/17
Septembrie 1881 la Bacau, ca fiu al unui comerciant. Urmeaza liceul lin
orasul natal, apoi Facultatea de Drept din Iasi, fara a profesa vreodata
avocatura. Indeplineste diverse slujbe: copist, ajutor contabil, referant
bibliotecar. Debuteaza cu o poezie in "Literatorul" lui Macedinski, al
carui cenaclu il frecventeaza. Debutul editorial se petrece in 1916 cu
vulumul Plumb, premiat de Ministrul Artelor. Laureat al Premiului
Societatii Scriitorilor Romani in 1925 si al Premiului National in 1934.
Moare la Bucuresti in 1957 (22 mai).
Originalitatea poetului. Bacovia este unul dintre marii poeti
originali de dupa Eminescu; despre manierismul estetic definind atmosfera
cunoscuta in istoria literara sub numele de "bacovianism" au vorbit totii
marii critici. Atmosfera launtrica particulara este cum spunea E.
Lovinescu, deprimanta: "de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori
cangerati, limitat intr-nu peisagiu de mahala de oras provincial, intre
cimitir si abator ... atmosfera de plumb ... incare pluteste obsesia mortii
si neatului". Gasim in poezia lui Bacovia influente din E. Poe si din
simbolismul francez: Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - prin
atmosfera de nervoza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si
predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespontente
muzicale, dar si prin culoare, poetul fiind influentat de pictori
impresionisti, ca Renoir si Degas.
Universul poeziei. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al
iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, in
care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice
(Decembrie, Lacustra, Cuptor, Nervi de promavara). Cadrul este orasul de
provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace,
cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca.
Alaturi de figurile de proiectate pe acest fundal: copii si fecioare
tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens,
facand gesturi absurde, devin "personaje": toamna, somnul, plansul, golul,
frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara, descompunerea,
vara. Ele devin, totodata, proiectii ale unei emotii poetice. Poetul este
un inadaptat in societatea burgheza - de aici dorinta de evadare.
Arta poeziei. La G. Bacovia, "sensibilitatea fuzioneaza cu tema
lirica; astfel incat liric devine un act existential". Tudor Vianu vorbea
de doua procedee de realizare estetica. Poetul face asociatii decorative si
individualizeaza impresia. De fapt, Bacovia nu realizeaza sugestia printr-o
tehnica impresionista; nu exista nuante in culorile bacoviene; culorile
sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trai |