|
Lu#nd forma abstract` a materiei, universul graviteaz` \n jurul unor
no]iuni antitetice prin intermediul c`rora se realizeaz` echilibrul cosmic;
astfel, moartea va fi \ntotdeauna pus` fa]` \n fa]` cu via]a, a[a cum
binele se va confrunta mereu cu r`ul, iar b`rbatul \[i va c`uta \mplinirea
\n femeie.
La \nceput, c#nd negura vremurilor arhaice \nc` nu p`r`sise spa]iul
ce va lua \ntr-un final forma p`m#ntului, miturile cosmogonice scot la
lumin` acea[i proces de na[tere a vie]ii: crearea femeii [i a b`rbatului,
ca personaje primordiale ce vor trebui s` duc` mai departe nepre]uitul dar
al vie]ii.
Valorificarea impresionant` a sensibilit`]ii iubirii din care se
desprinde divin chipul femeii, reiese \n mod profund din opera lui
Eminescu.
Pornind de la afirma]ia ce \i apar]ine lui Eugen Lovinescu, conform c`reia
Eminescu a fost saturnul poeziei lirice filozofice, putem dezvolta
transpun#nd importan]a operei ce poarta semn`tura poetului \n propria-i
universalitate. Poezia lui Eminescu va avea de suferit o transformare care
pe m`sur` ce se va eviden]ia, va stabili un precedent \n istoria poeziei
rom#ne[ti, prin \nsu[i faptul c` va ocupa \n mare parte densitatea
acesteia. Oare avea dreptate Mircea Eliade \n compara]ia sa ce d` numele
unuia dinre studiile asupra operei eminesciene, "Eminescu - sau despre
absolut?" Ar putea p`rea o idealizare preconceput`, tocmai datorit`
v`lm`[agului teoretic ce a dus la realizarea unui clar exemplu, ce continu`
s` d`inuie peste ani. Dac` am fi tr`it \n vremea grecilor antici, probabil
c` mitologia ar fi acordat amintirii poetului un asemenea privilegiu la
care acesta ar fi visat toat` via]a: l-ar fi transformat \ntr-un astru,
\ntr-o constela]ie. |ns` deoarece transfigurarea lui \n Luceaf`rul poeziei
rom#ne[ti a fost deja f`cut`, se pare c` ideologia mitologic` a fost
aplicat`.
Cert este c` rolul pregnant pe care timpul i l-a oferit lui Eminescu
drept un premiu t#rziu care s`-i \ncununeze genialitatea este recunoscut
ast`zi mai mult ca niciodat`.
Stabilind miturile fundamentale ale culturii rom#ne, George C`linescu
apreciaz` c` poezia rom#n`, prin Eminescu, "a ar`tat \nclin`ri de a socoti
iubirea ca o for]` implacabil`, f`r` vreo participare a con[tiin]ei".
Factorul feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adora]ie care,
dep`[ind obi[nuitul vie]ii, trece \n absolut. Erotica lui Eminescu se
bazeaz` pe inocen]`, nevinov`]ie, sufletul fiind pornit din visare, idila
petrec#ndu-se \n cadrul unei naturi primare, tipic romantic`, c#t mai
aproape de Eden. "Amorul eminescian e religios, lipsit de curiozitatea
psihologic`, \n`bu[it p#n` la uitare de sine de factorul natural.
Iubirea de tip onoric, \nt#lnit` des \n operele eminesciene, are
tendin]a de ridica sentimentele la nivelui tr`irilor pure, de o intensitate
cople[itoare, tocmai pentru a manifesta pre]uirea fa]` de ceea ce
reprezint` un ideal feminin.
|ntruc#t steaua este un alt motiv tipic eminescian, realizarea unei
paralele \ntre no]i |