|
EVOLUTIA LITERATURII LATINE
Si literatura latina isi datoreaza inceputurile - si in mare masura
evolutia sa ulterioara - literaturii grecesti. Capodopera lui Ovidiu,
Metamorfozele, foloseste aproape exclusiv teme literare grecesti. Toate
operele lui Vergiliu au titluri grecesti. Iar in epoca de aur a literaturii
latine Horatiu va recunoaste ca Grecia invinsa l-a cucerit, sub raport
cultural, pe invingatorul ei.
Primul scriitor de limba latina - un grec din Taranto, sclav
eliberat, Livius Andronicus (cca 280 - cca 205 i.e.n.) - a scris tragedii
si comedii, prelucrate dupa modele grecesti; precum si o adaptare a
Odiseei, in care Ulise este un erou originar din Italia. -Primul scriitor
latin demn de a fi considerat poet a fost Naevius (cca 260 - cca 200
i.e.n.). Creator al operei nationale Razboiul punic (in care se nareaza
fapte legendare, dar si evenimente contemporane), Naevius este si creatorul
dramaturgiei romane. A scris tragedii cu subiecte luate din legendele
grecesti, dar si (cel putin doua) din viata romana. De asemenea, multe
comedii cu caracter plebeian, inspirate din vechi farse populare italice.
Dar adevaratul parinte al literaturii latine este cosiderat Ennius
(239 - 169 i.e.n.), autor a mai multor poeme pe teme diverse, precum si a
unor comedii, sau a unor tragedii de factura euripideana. Capodopera sa,
epopeea Anale (o opera de aproximativ 30 000 de versuri) l-a consacrat -
pana la aparitia lui Vergiliu - drept poetul national roman. Ennius a
introdus la Roma hexametrul homeric si a fost mult admirat de marii poeti
ai secolelor urmatoare. - Parintele satirei latine este Lucilius (cca 180 -
103 i.e.n.). Cele 30 de ,,carti" de satire ale sale creeaza adevarate
tipuri atacand cu vehementa persoane si moravuri contemporane.
Influenta puternica a literaturii grecesti este prezenta si in
teatrul latin.
Cel mai mare autor de comedii (peste 100, din care s-au pastrat, complete,
19) este Plaut (254 - 184 i.e.n.). Luandu-si subiectele, tipurile si
procedeele dramatice din noua comedie greaca , Plaut a stiut insa sa le
localizeze in ambianta romana, satirizand cu verva vicii si moravuri,
exceland in zugravirea cu intelegere si simpatie a lumii de jos,
reconstituind un tablou amplu, pitoresc, veridic al societatii romane, si
inscriind in istoria teatrului universal capodopere (Oala cu bani,
Amphytrio, Ostasul fanfaron) care vor fi admirate de Shakespeare si de
Moliere, si care vor fi des imitate in epoca moderna.
Sclavul eliberat, cartaginezul P. Terentius Afer (cca 190 - 159
i.e.n.) si-a scris comediile intr-un mediu si pentru un public rafinat. S-
au pastrat sase (Hecyra, Andria,. Eunuchus, etc.), mult pretuite de
Boccaccio si de Montaigne, imitate de Moliere (in Vicleniile lui Scarpin,
sau in Scoala barbatilor) si traduse in versuri de Vittorio Alfieri. Si el
se inspira din comedia noua attica, dar modelul sau preferat este Menandru.
Incat, spre deosebire de cele ale lui Plaut, comediile lui Terentiu |