|
Critic literar si teoretician al culturii , Eugen Lovinescu si
-a pus adanc pecetea asupra domenilor pe care le-a frecventat . Teoria
sa despre cultura s-a pus printr-o metoda de tip istoric in cadrul
careia elementul fundamental il constituie legea sin- croniei . Aces
concept pivot desemneaza , dupa E.Lovinescu , acel tip de necesitate
sociologica de interdependenta a tuturor fenomenelor vietii
conteporane.In acest context , se arata ca si arta trebuie sa se
conexeze la toate celelalte fenomene sociale si spirituale ale epocii
, ca si ea este supusa , in general , legilor imitatiei.Conceptul de
imitatie este preluat de la Gabriel Tarde , psihosociolog francez al
sec al XIX-lea , dar E.Lovinescu extinde semnificatia conceptului la
intregul camp al culturii. Adept, in acelasi timp , al mobilitatii
culturare se ridica impotriva teoriilor conservator-re- actionare,
impotriva oricarui tip de "imobilism" ,"provincialism" si
"traditionalism". Intre conceptia sa sociologica globala
si teoria sa estetica exista o stransa conexiune dupa cum usor se
poate constata din "Istoria civilizatiei romane moderne" (1924-1925)
si "Istoria literaturii romane contemporane"vol VI "Mutatia valorilor
estetice"
Eugen Lovinescu considera ca este inposibil de formulat o
estetica stiintifica pen tru ca "esteticul nu e ... o notiune
univerasala, uniform valabila , ci numai expresia unei placeri
variabile, individuale" . Ca atare tot ceea ce este posibil in acest
caz este doar o circumscriere a variatiilor sentimentului estetic.
"Conditionand esteticul de factorul istoric, Lovinescu se opune
conceptiei lui Mihail Dragomirescu despre este-tic ca realitate psiho-
fizica , nealterata si neatinsa de circumstantele temporale . Fara a
crede in puritatea eterna a esteticului si fara a sustine autonomia
absoluta a esteti- cului , autorul "Mutatiei valorice estetice" va
sustine insa si va accentua de nenuma-rate ori esteticul cu valoare
specifica in arta" - (Gr.Smeu) ,
"Istoria literaturii romane contemporane" ramane o opera
eminamente critica. Totusi , punctul de vedere evolutiv nu-i lipseste.
Contributiile ultimelor decenii sunt situate in serii istorice.
Samanatorismul e prezentat ca o miscare izvorata din ideolo- gia
eminesciana . Gandirismului i se indica radacinile in tendintele
traditionaliste care l-au precedat. Poporanismul "Vietii romanesti" e
pus si el in legatura cu ideea specificului national , asa cum o
schitase Kogalniceanu , la "Dacia literara" . Simbo- lismului, vazut
ca un efect al contactului poetilor nostri cu lirica franceza , mai
noua, i se urmareste evolutia catre ermetism si imagism. Filiatiile
istorice intra si in carac- terizarile autorilor. Lovinescu descopera
ecouri eminesciene la Iosif , la Goga, la Arghezi . In poezia lui
Pillat regaseste viziunea idilica a naturii, seninatattea si sim-
plitatea mijloacelor verbale care-l caracterizeaza pe Alecsandri,
trecute insa prin tot prog |