|
Epitetul
Figura de semnificatie
Acest trop consta in reliefarea un or insusiri deosebite ale
obiectelor, fiintelor, ideilor, fenomenelor si ale starilor sufletesti. In
majoritatea lor, epitetele sunt exprimate prin adjective (declinate,
adesea, la grade de comparatie diferite), dar pot fi exprimate si prin
substantive (de obicei precedate de prepozitii), atunci cand pot fi
echivalate semantic cu adjectivele: padure de aur (aurie), jale de toamna
(tomnatica), inima de piatra (impietrita) etc. Ele nu pot determina numai
substantive regente, ci si verbe, sau chiar adverbe, aratand
caracteristicile unor actiuni verbale, ori pe cele ale unor circumstante
adverbiale: "Flori albastre tremur' ude in vazduhul tamaiet..." (M.
Eminescu);
"Buciuma toamna / Agonic - din fund / Trec pasarele /Si tainic s-
ascund" (G. Bacovia).
T. Vianu, in studiul Epitetul Eminescian, subliniaza ca "vechile
tratate de retorica ne asigurau ca epitetul este intotdeauna un adjectiv in
functie de atribut".
Din randul epitetelor fac parte nu numai adjectivele, dar si toate
acele parti de cuvant sau de fraza care determmina substantivele si verbele
prin insusiri inregistrate de fantezia si de sensibilitatea cititorului,
adica prin insusiri estetice: de exemplu , in versurile din balada
mesterului Manole ("Si Manoli, zece, / Care-i si intrece..."), propozitia
atribitiva de aclificare este echivalenta cu un epitet moral (adica
superior celorlalti). Epitetele acopera o gama variata de insusiri si se
clasifica astfel:
1. Ornant sau general (in acceptia lui T. Vianu, este cel care "apartine
clasei intregi: genului si speciei din care face parte"): "Ochii tai
mari cauta-n frunza cea rara" (M. Eminescu);
2. Individual ( care exprima o insusire specifica unui anumit obiect,
sau care este legata de o anumita imprejurare): "Frumos (epitet
ornant) odor e Fulga! Si nalta-i e faptura!" (V. Alecsandri) - epitet
individual;
3. Cromatic (propriu-zis si prin sugerare): "Mii de fluturi mici
albastri (epitet propriu-zis)..." (M. Eminescu); "Curg in rauri
sclipitoare" (M. Eminescu) - epitet prin sugerare;
4. Personificator: "Ele [izvoarele] trec cu harnici unde si suspina-n
flori molatic" (M. Eminescu);
5. Comparativ: "El are glas puternic in gura rumioara/ Si mers cu
leganare (ca o leganare) de gingasa fecioara" (V. Alecsandri);
6. Metaforic "Si parul sau de aur in creturi lungi se lasa/ Ca pe
strujanul verde un caier de matase" ( V. Alecsandri);
7. Hiperbolic "Si zalele-i zuruie crunte,/ Gigantica poarta o cupola pe
frunte..." (G. Cosbuc);
8. Aliterativ: "Intr-o salbatica splendoare" (G. Cosbuc);
9. Onomatopeic: "Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda." (M. Eminescu);
10. Pleonastic |