|
Numeroase popoare altaice î?i imagineaz? Cerul ca un cort: Calea Lactee este “cus?tura”, iar stelele sunt “g?urile” prin care intr? lumina. În mijlocul Cerului str?luce?te Steaua Polar?, care, asemenea unui ??ru?, sus?ine cortul. Ea poart? diferite denumiri: “Stâlpul de Aur”, “Stâlpul de Fier”, “Stâlpul Soarelui”. Al?turi de ea domne?te în univers Luna, simbol al sexualit??ii în doctrinele tibetane, fecunda matrice a femeii.» ne informa Mircea Eliade în lucrarea sa “Istoria credin?elor ?i ideilor religioase”, analizând simbolistica lunii din punctul de vedere al religiei.
Dic?ionarul explicativ al limbii române ofer? o alt? perspectiv? asupra lunii, una ?tiin?ific?: aceasta este definit? ca “astru, satelit al p?mântului, care se învârte?te în jurul acestuia ?i care îl lumineaz? în timpul nop?ii.”
Dic?ionarul de simboluri explic? faptul c? luna este corelat? cu soarele, ea fiind lipsit? de lumin? proprie ?i simbolizeaz? dependen?a ?i principiul feminin, precum ?i periodicitatea ?i reînnoirea.
|