|
E S E U
LIMBA SI LITERATURA
ROMANA
SARMANUL DIONIS
Autor : MEREGIU GEORGE STEFANUT
Clasa : a X - a A
Liceul : G S I C M MEDGIDIA
I
Fara a insista asupra impresiei de extravaganta pe care ar fi produs-
o nuvela asupra Junimii, dupa marturia lui G.PANU , absent insa din
procesul verbal al sedintei de lectura din 1 septembrie 1872 , impresie
altfel firesca daca ne gandim la caracterul de pionirat al operei
eminesciene , ceea ce se poate retine din insemnarile memorialistului este
caracterizarea lui , continand cel putin o obiectie fundamentala : ''
Necontestat ca Sarmanul Dionis are o conceptiune puternica si ca este
iesita dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu , dar e numai
conceptiune .Ca nuvela , ca descriere adica , ca intrare in detalii , ca
punere in relief de caractere , ca viata traitoare , ea este slaba de tot
'' . H. SANIELEVICI a replicat la acesta ca '' Panu aplica nuvelei Sarmanul
Dionis un criteriu de judecata realist '' .Dar memorialistul Junimii merge
chiar mai departe si contesta valoare poeziei lui Eminescu si din punct de
vedere al modalitatilor artei fantastice , caci iata ce scrie el in
continuarea pasajului de mai sus : '' Se vede de departe ca Eminescu nu
mistuie bine ceea ce citise si ca nu izbutise sa dea Sarmanului Dionis
macar caracterul unei nuvele fantastice ... ''
Primul lucru care trebiua asa dar demonstrat , daca fireste textul o
permite , este valoarea de arta a acestei opere eminesciene , operatie cu
atat mai necesara cu cat analizele se invartesc de obicei in jurul
implicatiilor filozifice , studiindu-le in sine si prin raportare la
sursele kantiene si schopenhaueriene si nu, asa cum totusi e mai normal ca
epifenomene ale fictiunii literare.Fie in poezie , fie in proza ,
meditatia filozofica nu poate constitui un scop in sine , ea trebuie sa
serveasca puterii de viata si de sensibilitate a operei , altfel , oricat
de interesanta ar fi , dauneaza conditiei estetice . Nu e greu de observat
de altfel ca in Sarmanul Dionis , ca si in poemele lui Eminescu, meditatia
nu e una propiu-zisa filozofica , neavand nici precizia, nici strigenta
logica necesara , ci mai curand o reverie specific romantica in marginea
unor idei generale . Ceea ce , cu alte cuvinte , intereseaza spiritul liric
al poetului nu este valoarea de adevar a reflectiilor sale , ci farmecul de
inedit al perspectivelor adesea imaginare , ipotetice pe care aceste
reflectii le presupun. In Sarmanul Dionis , la o asemenea functie strict
estetica se adauga si aceea de caracterizare a personajului central si ,
imediat mai apoi , de declansare a miscarii epice si a conflictului
interior .
Iata , depilda , inceputul nuvelei. Intorcandu-se spre casa , Dionis
mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si
timpului ca forme ale intuitiei noastre |