|
Drama
Omul a cunoscut dintotdeauna metode prin care sa starneasca emotii si
sentimente semenilor sai. Din cele mai vechi timpuri el a incercat sa
provoace trairi celor ce il inconjoara prin diferite metode, devenite, o
data cu perfectionarea, arte. Astfel a aparut probabil mai intai muzica,
apoi dansurile, arta grafica, oratoria si incele din urma si literatura.
Tehnica de a folosi limbajul pentru a ii face oameni sa vada
lucrurile asa cum tu le-ai vazut a existat din cele mai vechi timpuri. Ea a
putut fi pusa in practica doar prin raspandirea diverselor forme de
comunicare scrisa, la inceput prin simboluri, apoi prin alfabet. Pentru a o
putea face accesibila maselor, a fost nevoie de transformarea ei pentru
reprezentatii. In modul acesta, dupa cum se presupune, au aparut
spectacolele Greciei antice, in care, pentru a putea face accesibile
populatiei miturile, legendele, precum si putin din substratul acestora,
liderii religiosi au adoptat ideea manifestarilor scenice, sincretice. In
forma lor incipienta, acestea se rezumau la schitarea episoadelor din viata
marilor zeitati de catre actori purtand masti. Cum aceasta metoda a avut un
mare succes, ea a evoluat sub conducerea atenta a intelectualitatii acelei
epoci, dezvoltandu-se catre ceea ce a devenit mai tarziu genul dramatic.
Stilul diferitilor autori de piese de teatru precum si mesajele pe care
acestia doreau sa le transmita au fortat genul dramatic sa se divida in mai
multe specii.
Una dintre cele mai tinere ramuri ale teatrului este drama. Aparuta
pentru prima oara in secolul XVIII ca o imbinare a speciilor tragice si
comice, ea evolueaza in epoca Renasterii catre forma moderna, trasata de
catre Marlowe si Shakespeare. Definirea ca specie a fost realizata mai
intai sub forma burgheza, de catre Diderot si Lessing, in secolul XVIII,
apoi sub forma romantica, de catre Hugo, Dumas si Vigny in secolul XIX.
Drama are ca personaj principal o personalitate puternica, marcata de
idealuri ale umanitatii, ce isi impune viziunea sa asupra personajelor ce o
inconjoara. Actiunile pe care personajul le intreprinde sunt demne de
admiratie, dar fie datorita raului din societate caruia i se opune, fie
datorita conditiilor aspre in care personajul evolueaza, trecerea sa de-
alungul firului epic starnind sentimente puternice spectatorului.
Operele "Razvan si Vidra" a lui Hasdeu, "Apus de Soare" a lui
Delavrancea, "Suflete tari" si "Jocul Ielelor" ale lui Camil Petrescu si
"Mesterul Manole" a lui Blaga se incadreaza toate in aceasta specie. Ele
prezinta pesonaje de exceptie luptand pentru idealurile lor carora li se
opun viciile proprii, prejudecatile societatii, problemele materiale si
multe alte piedici impuse de catre autor pentru a le pune la incercare.
Prima opera studiata, "Razvan si Vidra", prezinta viata unui personaj |