|
Doua loturi-caracterizarea
I.L.Caragiale
Fiind de mai mare intindere si cu o actiune mai cmplicata decat a
schitei, nuvela are si un numar mai mare de personaje, cu importanta
diferita in derularea evenimentelor. Asa se explica si faptul ca in opera
literara "Doua loturi", fiind o nuvela, intalnim un personaj principal
(Lefter Popescu), personaje secundare (doamna Popescu, capitanul Pandele,
comisarul Turtureanu, chivutele), si episodice (seful lui Lefter Popescu,
bancherul, cei doi sergenti).
Lefter Popescu este prersonajul principal al nuvelei, intrucat
participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje
actioneaza in functie de comportamentul si atitudinea lui, de relatia pe
care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflandu-se intr-un
conflict temporar sau de durata.
El este un mic functionar, un slujbas neinsemnat al statului care duce
o existenta stramtorata, starea lui sociala si materiala fiind evidentiata
chiar de numele sau, care sugereaza saracia, lipsa banilor (Lefter), si
banalitatea (Popescu),nume predestinat unui om care nu are nici un fel de
castig in viata.
Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea imbogati pe neasteptate, desi
initial se arata neincrezator in sansa de a castiga, pessimist, dupa
propria marturisire sau a autorului: -Ti-ai gasit! Eu si noroc!, "...Imi
cunosc eu norocul!...Hahaha!"
Gasirea lozurilor devine pentru el o obsesie, aflandu-se intr-o
permanenta agitatie, in special cand afla de jacheta, moment in care incepe
sa fie continuu impulsiv, violent, brutal si intra in conflit cu toti,
indifferent ca e vorba de sotie, prieteni sau dusmani. Se manifesta astfel,
deoarece este suspicios si are impresia ca toata lumea se opune ideii ca el
sa devina bogat.
Are si momente de generozitate, dar este o generozitate interesanta,
caci ofera un anumit procent din posibilul castig capitanului Pandele numai
pentru a respecta superstitia ca se castiga doar cu bani de imprumut, iar
comisarului este dispus sa ii acorde un procent si mai mare pentru a face
presiuni asupra tigancilor sa inapoieze biletele.
Afectiv, Lefter Popescu evolueaza intre speranta si disperare si apoi
trece de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie, sparge
farfuriile, o bate pe tiganca si il apostrofeaza pana si pe comisarul
Turtureanu.
In momentul gasirii biletelor, traieste o clipa de suprema satisfactie si
fericit ca poate sa-l trateze pe si sa-I vorbeasca sefului de la egal la
egal, isi iainteaza demisia, strecurand o doza de ironie remarcata si de
autor: "sub forma-I laconica, acunde atata bogata ironie."
Fericirea eroului tine insa destul de putin, pentrui ca biletele erau
inversate si atunci cand constata ca visul sau de imbogatire s-a naruit,
disperarea atinge cote maxime si se comporta ca un nebun: il jigneste pe
bancher, isi da palme si pumni, bate din picioare, se jeleste, face un
taraboi de nedes |