|
Mihai Eminescu. Poezia iubirii si a naturii. DORINTA
Ca la toti mari poeti romantici, dragostea si natura sunt teme
permanenete in creatia lui Eminescu. Natura este un cadru fizic pentru
toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativa filosofica la cea
erotica. Infatisarea ei se constitue pe doua dimensiuni esentiale: una
terestra, celalta cosmica, aflate de cele mai multe ori in interferenta.
Mihai Eminescu e in primul rind un tulburator al spatiului cosmic, fie in
mari proiectii ale genezei sau stingerii universale sScrisoarea I,
Rugaciunea unui dac, Luceafarul), fie prin multimea elementelor cosmice
sstele, soare, luna, cer, luceferi) care impregneaza parca intreaga opera.
Pe de alta parte este un cintaret frenetic al naturii terestre in vesnica
rotire a anotimpurilor. Este o natura cu un contur precis geologic si
..floral.., salbatica si deopotriva familiara, mitica - prin aspectele ei
parapsihice si luxuriante; umana, calda, intima, ocrotitoare - prin
componentele ei sufletesti. Dragostea, poate mai mult ca la alti poeti, se
afla intr-o permanenta consonanta cu natura. Natura este o stare de suflet,
in sensul ca infatisarea ei, e dictata de un sentiment. Acolo unde
dragostea apare ca un vis frumos de fericire sDorinta, Lacul, Floare-
albastra, Lasa-ti lumea ..., etc.) cadrul fizic este al unei naturi
incintatoare, de basm: vara e in toi, ierburile au frageziune, sunetele si
culorile se armonizeaza. Cind dragestea sa stins, sentimentului de
dezamagire ii corespunde o natura, sumar ..veleitata.., cu plopi stingheri,
cu cetuiri, brume si ploi, cu intinderi ..borede.., albe, nemiscate si reci
sde cite ori iubita..., Pe langa plopii fara sot, De ce nu-mi vii, Din
valurile vremii, Sonete etc. ).
Relatia aceasta, specifica poeziei eminesciene, este de factura
romantica dar ea are sprin obsesia codrului ocrotitor, a naturii
primitoare) si radacini in folclorul romanesc.
DORINTA. Poezia apare in numarul din 1 sept. 1876 al "Convorbirilor
literare". Din variante, deducem ca poetul o concepuse initial ca pe o
scrisoare de dragoste, adresata iubitei si semnata cu initiala E. Elemente
de epistola pastreaza si textul definitiv, si, in primul rind, folosirea
persoanei a II-a, a adresarii directe in toata poezia. Fata de primele
variante, aceasta, ultima este mult mai concentrata.
O specie, e un mic poem pastoral, in genul idilei clasice, complicat
in spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Poetul aspira
spre o iubire implinita, proiectind pe fundalul unei naturi feerice o
poveste de dragoste ideala, in care gesturile se implinesc intr-un ritual
al intelegerii si al armonicii depline.
Nimic nu-i tulbura pe ingragostiti, nici o conventie nu-i
indeparteaza, dragostea lor e muta, reprefacuta si inscenta, e |