|
Iubirea este o tem? literar? foarte vast? ?i important?, ale c?rei origini se leag? de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo, “dragostea e chiar parte din suflet. E de aceea?i natur?. Dragostea e ca o scânteie divin? ?i ca sufletul, ?i tot ca el e incoruptibil?, indivizibil?, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor ?i infinit, pe care nimic nu-l poate m?rgini ?i nimic nu-l poate atinge. Îl sim?i arzând pân? în m?duva oaselor ?i-l vezi str?lucind pân? în adâncurile cerului”.
Înrudite, prin sens, cu termenul “iubire” sunt termenii “eros” ?i “amor”.
Conform “Micului dic?ionar enciclopedic”, iubirea este “faptul de a iubi”, “sentiment erotic pentru o persoan? de sex opus”, “sentiment puternic de simpatie, de admira?ie ?i de afec?iune pentru cineva”. În “Dic?ionarul de filozofie”, ea apare ca “termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifest? în aspira?ia dezinteresat? ?i p?truns? de abnega?ie c?tre obiectul s?u: o persoan? sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesional? sau social?. Na?terea ?i dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric ?i individual, este intim legat? de formarea personalit??ii. Iubirea dintre sexe vizeaz? persoana uman? în plenitudinea sa fizic?, moral? ?i intelectual?, în frumuse?ea individualit??ii sale unice ?i irepetabile, fiind generatoare de fericire autentic? numai în aceast? calitate. Natura ?i rolul îndeplinit de iubire în via?a oamenilor a primit în istoria culturii interpret?ri variate. Una dintre cele mai vechi interpret?ri este aceea mitologic?-cosmologic?, în care iubirea apare ca o for?? cosmic? grandioas?, generatoare ?i creatoare (Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului ?i al teluricului, al finitului ?i infinitului în romantismul german, for?a motrice ?i diriguitoare a evolu?iei la Ch. Peirce). Distingând genuri diferite ale iubirii ?i considerând-o pe cea spiritual? (ra?ional?) ca superioar?, numero?i gânditori
|