|
[pic] Giovanni
Boccaccio
Giovanni Boccaccio s-a nascut la Paris in 1313 din dragostea
nelegitima a negustorului florentin Boccaccio din Chellino si a unei
frantuzoaice care provenea, se pare, dintr-o familie aristocrata. Se stie
sigur numai ca acesta femeie se numea Jeanne (Giovanna) si ca dupa nasterea
lui Giovanni a fost repede parasita de amant, care si-a luat copilul,
ducandu-l la Florenta.
Giovanni este cel de al doilea mare umanist Italian, contemporanul
mai tanar al lui Francesco Petrarca, cel care l-a cunoscut cand era copil
pe Dante Alighieri spre ultimii ani ai vietii acestuia in Ravenna, autorul
nemuritorului Decameron, Giovanni Boccaccio.
Sub influenta lui Dante in cea ce priveste orientarea poeziei si sub
aceea a lui Francesco Petrarca in ceea ce priveste interesantele sale
preocupari pentru stiinta umanistica, in special pentru filologie, Giovanni
Boccaccio
i-a considerat totdeauna, si cu cea mai mare mandrie, ca pe maestrii sai,
pe cei doi mari, carora personalitatea sa li se va adauga in curand, pentru
a inalta cea mai extraordinara triada literara pe care a cunoscut-o vreun
secol, faimoasa trinitate trecentista, care a ridicat la cea mai inalta
treapta inceputurile literaturii, artei si culturii italiene. In timpul
vietii sale Giovanni Boccaccio nu a cunoscut gloria si faima lui Francesco
Petrarca, dar in opera sa literara se oglindesc mai profund noile
particularitati si caracteristici ale orientarii progresiste care
prevesteste cotitura Renasterii italiene, epoca descoperirii omului si a
lumii, epoca laicizarii culturii, a dezvoltarii personalitatii umane si a
unui splendid optimism. Indeosebi prin opera lui Boccaccio, cultura
inceputurilor Renasterii cunoaste aspectul sau caracteristic Italian,
amprenta specificului national.
Decameronul contine o suta de nuvele, probabil concepute in anii
sederii sale la Napoli, la indemnul cert al Mariei d'Aquino. Si lui
Boccaccio I s-a parut oportun sa le incadreze impreuna intr-o cornisa, care
le acorda o unitate de simetrie exterioara, cum o spune el insusi in
prezentarea Decameronului, ca "aceste o suta de povesti ori basme, ori
parabole sau istorioare, cum veti vrea sa le numiti, istoritite in zece
zile de catre o preacinstita ceata de sapte doamne si trei tineri, ... in
vremea ciumii... In care unele placute si dureroase si altele fericite se
vor vedea, intamplate in timpurile moderne sau in cele vechi".
Boccaccio imagineaza ca aceste zece personae (toate tinere) se
intalnesc in biserica Santa Maria Novella din Florenta (in 1348) in timp ce
ciuma se abatuse catastrofala peste oras, umpland casele si strazile de
cadavre si de sufletele de teroare. Iubind viata si dorind-o cu atat mai
mult in mijlocul unor asemenea nelinisti si terori, acesti tineri se retrag
intr-o vila fiesolana, hotarati sa petreaca acolo cateva zile, in mijlocul
dansurilor, al jocurilor si al placutelor conversatii. In fiecare zi |