|
Mihai Eminescu
(1850-1889)
Poetul Mihai Eminescu (1850-1889) s-a nascut in Moldova la
Botosani, apoi a urmat scoala facand clasa a III-a si a IV-a la Cernauti,
la scoala greco-orientala in anul 1857.In anul scolar 1858\1859, Eminescu s-
a clasat al cincisprezecelea din 72 de colegi, iar dupa al doilea an de
scoala reusise sa se claseze al 5-lea din optzeci de elevi.
In toamna anului1869 la sfarsitul lunii septembrie, Eminescu
paraseste pentru totdeauna locul natal. Ion L. Caragiale a fost coleg cu
Mihai si a fost singurul care l-a vazut inainte de a pleca la Bucuresti.
Eminescu a plecat sa studieze la Viena, unde mai studiau foarte multi
romani mai din toate partile Romaniei. Acolo s-a mai intalnit si cu alti
prieteni, iar unul dintre ei fiind Barutu. Eminescu a studiat doar trei ani
la Viena, apoi si-a urmat studiile la Berlin.
Pe la mijlocul lunii noiembrie Eminescu sutinea un examen in
Germania. Exercitii de paleoslava, de gramatica latina, copieri de
documente ii maresc mereu sentimentul raspunderii si-l indeparteaza de
actiune. Aceeasi constiinciozitate il indeamna sa porneasca la inventarea
tuturor operelor din biblioteca.
Eminescu locuia intr-o odaie, in casele din curtea bisericii
Trei Sfetite. . Lipsa de griji linistind spiritul, sporii puterea de munca
intelectuala a poetului, dar nu-i schimba firea neastampararea pentru
regimul fizic al vietii. Eminescu pretindea ca fiecare lucru vine la timpul
lui, sa corespunda adica unei necesitati firesti.
M.Eminescu a fost redactor la ziarul "Timpul" , alaturi de Ion
L.Caragiale. El a plecat de la acest ziar in urma unui conflict, apoi
colaborand cu la ziarul "Tribuna". De asemenea la Iasi a scris in
"Convorbiri Literare" alaturi de Titu Maiorescu.
Marea capodopera a poeziei Eminesciene o reprezinta
"Luceafarul" precum si altele cum ar fi: "Scrisoarea(I, II, III, VI, V)",
"Doina", poeziile in care a cantat frumusetile naturii ca: "Fiind baiet
paduri cutreiram" s.a.
Eminescu se stinge din viata in luna iunie a anului 1889, la
numai 39 de ani,dupa o lunga suferinta.
"Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare
poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape
vor seca in albie si peste lacul ingroparii sale va rasarii padure sau
cetate , si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest
pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui
crin de taria parfumurilor sale".
(G. Calinescu)
|