|
DAN, CAPITAN DE PLAI
Mihai Eminescu l-a numit pe Vasile Alecsandri rege al poeziei deoarece a
fost un deschizator de drumuri in cultura romaneasca si pentru ca a creat o
opera completa si valoroasa dominand literatura nationala aproape jumatate
de veac.
Vasile Alecsandri a valorificat creatia populara orala, a descris natura, a
militat pentru dreptate sociala, a evocat eroismul poporului in lupta
pentru libertate nationala de-a lungul istoriei, a pus bazele repertoriului
dramatic romanesc. Bardul de la Mircesti a vibrat fata de toate
evenimentele istorice si sociale ale timpului sau: dezrobirea tiganilor,
Unirea Principatelor, Razboiul de Independenta si rascoalele taranesti.
Poemul Dan, capitan de plai apartine genului epic si este un poem in
versuri pentru ca evoca fapte legendara din trecutul poporului, punand in
centrul atentiei figura unor eroi exceptionali.
Poemul este inspirat din creatia folclorica, element de geneza subliniat de
motto-ul:
Frunza verde de malai,
Cine merge sus in rai ?
Merge Dan, soiman de plai
C-a ucis el multi dusmani,
Un vizir si patru hani.
Frunza verde lemn de brad
Cine merge gios in iad ?
Merg tatarii lui Murad,
C-au ucis in zi de mai
Pe Dan, capitan de plai!
(fragment de cantec popular)
Aceste versuri schiteaza atmosfera de legenda a poemului si dau glas
admiratiei poporului fata de viteazul Dan care a ucis multi dusmani. Prin
determinantul multi se insista asupra satisfactiei privind numarul mare al
celor rapusi. Finalul motto-ului exprima multumirea poporului fata de
dreptatea divina care l-a rasplatit pe Dan trimitandu-l in rai, iar pe
tatari i-a condamnat focului vesnic.
Titlul este numele eroului principal al carui portret - de o rara frumusete
morala - se defineste pe parcursul poemului.
Tema o constituie evocarea eroismului luptei romanilor pentru libertate
nationala din secolul al XVI-lea impotriva tatarilor.
In compozitia poemului remarcam sapte capitole in care momentele
subiectului se inscriu in succesiunea lor obisnuita.
Expozitiunea - aflata la inceputul primului capitol - prezinta pe batranul
Dan in singuratatea muntilor, meditand asupra tineretii si a
ireversibilitatii timpului.
Intriga o constituie dialogul dintre "... doi vechi stejari/ Crescuti dintr-
o tulpina pe culmea cea de munte/ Si-avand ca o coroana un secul pe-a lor
frunte". Ei vorbesc despre navalirile tatarilor, moment de cumpana pentru
tara, care-l determina pe Dan sa plece la lupta.
Desfasurarea actiunei urmareste:
- drumul strabatut de "maretul om de munte" pana la Ursan care traia "pe
intinsul campiilor pustii";
- hotararea lui Ursan de a pleca neintarziat la lupta;
- sosirea Fulgai, fiica lui Ursan;
- plecarea celor doi viteji;
- proportiile legendare ale luptei cu tatarii;
- ranirea lui Ursan si apararea sa de catre Dan pana cand Fulga il
salveaza;
- sosirea arcasilor din Orhei, infrangerea si alungarea tatarilor;
- caderea lui Dan in robie;
- incercarea lui Ghirai de a-l convinge sa-si lepede credinta |