|
Cultura Homerica
"De la varsta cea mai frageda, sufletul naiv al copilului care-si
face primi ani de scoala este hranit cu Homer. Crestem, dar Homer este
mereu alaturi de noi. Nu-l putem lasa din mana fara sa nu ne revina imediat
setea de a-l relua. S-ar putea spune chiar ca lectura lui nu inceteza decat
odata cu viata."
Heraclit Retorul
Poetul suveran, patriarhul poetilor, rapsodul nemuritor Homer! Zoriile
de neintunecata stralucire a poeziei europene, nu numai capataiul si eterna
mandrie a Eliadei, ci si piatra unghiulara a templului culturii literare
universale.
Voim sa-i cuprindem dintr-o ochire inchisoarea-i epica si ne gasim in
fata unei mari netarmuite.
Dar, fireste, aici nu este vorba despre el, despre rostul lui
individual. Din nenorocire (sau fericire ?) Homer n-are stare civila. E
impersonal, necunoscut, invizibil. Traditia antica ne-a impartasit unele
date biografice, dar putine, nesigure, potrivnice intre ele, vadit din
cuprinsul fanteziei si legendei. Homer se confrunta cu opera-i monumentala,
cele doua poeme neasemuite, Iliada si Odiseea. El nu are numai adoratori,
ci si atei. A fost negata chiar existenta lui proprie. A avut detractori si
poate avea oricand.
Epopeea homerica nu este o opera naiva si populara, nu e folclor. Ea
infatiseaza o viata destul de inaintata, o mentalitate serioasa si
civilizata, care nu rareori trece peste starea mijlocie a zilelor noastre.
Indeosebi se adresa unei elite sociale, clasei dominatoare, curtilor
princiare si regale ale unei epoci de cavalerism asemanator cu acela al
evului mediu. Mai presus de toate e arta, dar nu arta anarhic individuala
sau eterata, meteorica , abstracta, asa- zisa arta pentru arta, menita a
satisface o minoritate disparenta de esteti si ultrarafinati, ci o estetica
complexa sau integrala, caracteristic clasica, adica destinata pentru
multime, pentru lumea vie si framantata de toate nevoile vietii, pentru
desfatarea si alimentarea spirituala a acelei colectivitati constiente sau
instinctive a carei inlantuire de solidaritate si sanatate sufleteasca ii
legitimeaza numele generic de natiune.
Fantazia elina, izvor neistovit de mituri, a vazut in Homer o
personalitate reala, cum vedea in toti eroii ei legendari. A inteles
perfect si intuitiv ca o asemenea opera mareata si covarsitor de
impunatoare nu poate izvori decat din creierul unei mari individualitati
temperamentale, aparitie asa de rara in viata popoarelor. De aceea corifeii
literari din toate timpurile l-au conceput pe Homer ca personalitate unica,
reala nu gregara si colectiva. Dovada aceasta absolut valabila, peremptorie
chiar, despre existenta pozitiva a nemuritorului aed, constituie cea mai
autorizata si categorica dezmintire a negatiunii filozofice, a
|