|
CRITICA-un gen literar?
Critica,la fel ca si literatura, isi are obiectul si metodele ei
specifice : descoperirea aspectului original al unei opere concrete precum
si judecata de valoare prin comparatie cu alte opere. Ca si literatura,
critica poseda harul de a sufla viata asupra textelor, propria sa viata.
Critica este o reactie la literatura, o atitudine in fata vietii.
In sprijinul acestui argument prezint urmatoarea afirmatie a lui
Adrian Marino:``In sens traditional, a fost totdeauna recunoscuta
ca formand o a literaturii. Literatura este initial un termen
genetic pentru totalitatea studiilor literare de orice categorie. In 1600
critica este clasata si recunoscuta ca parte a literaturii. Criticul face
si el parte din literatura. Critica este o forma a literaturii ce are ca
literatura. Este literatura literaturii.``
Deci opera critica se poate transforma in literatura prin faptul ca
ea grupeaza idei, reflexii, teze si ipoteze despre literatura. Astfel, a
face critica inseamna a face literatura pe baza literaturii :``Nu poti
vorbi despre ceea ce face literatura decat facand literatura.``(T.Todorov)
Lectura, necesara atat literaturii cat si criticii, care o deschide
spontana nu numai spre opera, dar si spre orizontul critic. Lectura
literara si cea critica solicita deschideri spre infinit ; raportarile sunt
multiple, dar sunt impuse atat lectorului de literatura, cat si celui de
critica. Cand este citit un text critic se face legatura logica cu cel
literar si ambele vor dainui prin ceea ce sugereaza. Critica rodeste prin
sevele extrase din literatura; ea se fortifica pe baza literaturii. Actul
critic are nevoie de existenta literaturii pentru a-si consolida propria
existenta.
Pentru a sustine acest argument propun afirmatia lui Gheorghe
Grigurcu, care se refera la faptul ca ``Parcurgerea drumului carte opera
este un moment de identificare, de regasire proprie. Literatura reprezinta
o mixtura de valori in devenire si de confuzii pe care unii critici se
straduiesc a le preciza, asumandu-si responsabilitatea unor opinii.
Literatura se dezvolta sub ochiul veghetor al criticii, care are nu numai
obligatia sa vada, ci si de a sti sa vada.``
Autorul textelor critice este considerat un scriitor.
Criticul este cel care formuleaza judecati obiective ; demersul pe
care il practica il obliga deopotriva la subiectivitate : respectarea
propriilor optiuni, convingeri, inclinatii. Criticul isi poate presta
vocatia doar bazandu-se pe ceea ce el critica ; la acestea adauga propriile
sale convingeri si idei, ajungand sa creeze opera critica. Si pentru ca
actul critic necesita talent si devotament din partea autorului, la fel ca
si scrierile literare, criticul este considerat un scriitor.
Gheorghe Grigurcu, sprijina acest argument, spunand :``Criticul este
subordonat in absolut operei asupra careia se exercita. Critica autentica
nu poate face abstractie de asumar |