|
Semnificatia titlului.
,,Craiasa din povesti" are profunde vibratii folclorice, poezia
valorificand povestile populare cu personajele lor fabuloase si mitologice.
Titlul trimite la un personaj de basm, craiasa fiind aici o metafora pentru
iubirea armonizata perfect cu natura mirifica, impresionant de frumoasa,
care este personificata, deoarece i se atribuie insusiri omenesti de
simtire si sensibilitate.
Tema poeziei o constituie contemplatia poetului in fata unei naturi
feerice, de basm, care ocroteste iubirea si care se emotioneaza la vederea
frumoasei copile asemuita cu o craiasa din povesti.
Structura si semnificatii.
Poezia ,,Craiasa din povesti" este o idila cu puternice note de
pastel si este alcatuita din sapte strofe distribuite astfel: in primele
trei strofe predomina elementele de pastel, descrierile de natura in care
notele rustice se impletesc cu elemente ale Cosmosului, iar in ultimele
patru strofe se intensifica accentele de idila prin portretizarea iubitei,
care capata valentele unui personaj de poveste.
In poezia ,,Craiasa din povesti" se manifesta doua spatii care se
afla intr-o armonie perfecta: unul exterior, corespunzand lumii reale si
altul interior, un spatiu al sentimentelor si trairilor lirice.
Compozitional, poezia este structurata in doua planuri distincte,
unul uman si celalalt al naturii. In lirica eminesciana natura se manifesta
prin doua ipostaze care se intrepatrund, una terestra si alta cosmica,
fiecare dintre ele fiind alcatuite din elementele specifice viziunii
poetice: lacul, florile, campia, trestiile, luna, norii.
Prima strofa ilustreaza statutul de stapana a lumii pe care luna il
are in intreaga lirica eminesciana. Ea este astrul tutelar, care vegheaza
intreaga fire si ocroteste indragostitii, participand la sentimentul de
iubire. Poezia incepe cu un oximoron , ,,neguri albe", pe care luna,
personificata, le naste, ,,le scoate peste ape" si ,,le intinde pe campie".
Inceputul poeziei este dominat de elemente de pastel, de aceea imaginile
vizuale sunt compuse din elementele naturii terestre, apele si campia si
din cele ale naturii cosmice, luna ca stapana absoluta a lumii. Imaginea
feerica a naturii terestre este luminata de astrul tutelar, luna, fiind
sugerata de epitetele ,,stralucite" si ,,argintie", interferand astfel
planul teluric cu cel cosmic. Intreg tabloul este incarcat de gingasie si
emotie, imaginile motorii fiind definite de verbe sugestive: ,,naste", ,,le
scoate", ,,le intinde".
Strofa a doua compune tabloul inserarii, fiind dominante imaginile
dinamice, illustrate prin verbele ,,s-adun", ,,sa rumpa", ,,anina", iar
imaginea vizuala este exprimata prin metafora personificatoare ,,haina
noptii", pe care stralucesc ,,boabe mari de piatra scumpa".
In strofa a treia, planul celest si planul terestr |