|
George Cosbuc - universul poetic
Originalitatea poetului se afla in versurile de inspiratie din viata
satului, in modalitatea in care constiinta artistului se acorda cu istoria
si aspiratiile poporului nostru, cu functia social-educativa si estetica a
epocii in care a trait scriitorul.
Cele mai multe dintre poeziile lui Cosbuc sunt erotice. Lirismul
poetului este insa obiectiv, in sensul ca poezia exprima sentimentele
flacaului sau ale fetei, in criza erotica a varstei, evocand sfiala,
candoare, saga, incertitudine, patima sau vrajba.
Decorul este rustic, iar idila rezulta din manifestarea elementara,
spontana, a instinctului erotic.
Poeziile cosbuciene surprind fie criza puberala ("La oglinda"), fie
durerea resimtita in urma pierderii iubirii ("Cantecul fusului"), fie
indarjirea din sufletul fetei sau flacaului cu inima indurerata
("Dusmancele", "Numai una!").
Invartindu-se in jurul aceluiasi univers rural, George Cosbuc
intentionase sa realizeaza un epos national, in genul "Iliadei" sau
"Eneidei", pe motive folclorice si de mitologie romaneasca.
Din proiectata epopee, doua balade vorbesc despre marile evenimente
din viata satului: "Nunta Zamfirei", transfigurand ceremonialul nuntii
taranesti si "Moartea lui Fulger", evocand stravechiul ritual al
inmormantarii. In ambele lucrari predomina o atmosfera fabuloasa, de basm.
Cunoscand realitatea umana a satului, diferentiata si sub aspect moral
si economic, poetul dedica o parte din lucrarile sale domeniului social.
Dispretul fata de ciocoii bogati, capata accente de manie in poezii ca
"Hora".
Elegiaca in tonalitate, asemeni versului popular, "Doina" lui Cosbuc e
o sinteza a cantecului de jale si de dor neimplinit, a razvratirii
poporului impotriva exploatarii.
Poezia "Noi vrem pamant!", unica prin violenta acuzarii, exprima
raspicat atitudinea autorului in problema taraneasca. Aici pamantul se
identifica cu tara, cu istoria ei, udata de sange de taran si lacrimi de
suferinta.
Poetul a inteles istoria ca o neintrerupta lupta pentru libertate
sociala si nationala. Simboluri ale acestei lupte sunt Decebal, legendarul
Gelu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu ("Decebal catre popor", "Moartea
lui Gelu", "Pasa Hassan", "Oltenii lui Tudor").
Cosbuc rememoreaza episoade eroice (volumul "Cantece de vitejie"),
inscrise in istoria glorioasa a Razboiului de Independenta din 1877, si
evoca vitejia luptei in modalitatea scrisorii populare, cu intelegerea cu
care taranul ostas a luptat pentru dezrobirea tarii ("Povestea
caprarului").
|