|
Capodoperele eminesciene “ Cuget?rile s?rmanului Dionis “ , “Gloss?” ?i “Luceaf?rul” pun în valoare marea capacitate de sinteza filozofic? ?i de crea?ie , ceea ce a determinat variate analize , unele exhaustive , altele par?iale. Interesul pentru aceste capodopere , ce reprezint? treapta cea mai înalt? ?i care încununeaz? întreaga oper? a poetului , este dat ?i de faptul c? aceste crea?ii se situeaz? ca genez? în perioade apropiate.
Teme aproape comune : condi?ia omului de geniu , cosmogonia , timpul ?i perfec?iunea artistic?.
Geniul romantic – ceea ce adus nou romantismul în dezvolatrea conceptului de geniu a fost explicitarea opozi?iei între geniu ?i talent , precum ?i latura social? a problemei : geniul este , în ordine , uman? , un nefericit , un neînteles , aflat în ve?nic? opozi?ie cu omul comun . Inadaptarea la regulie de convie?uire obi?nuite îl izoleaz? ?i are drept urmare nefericirea.
“Gloss?” este o poezie ce graviteaz? în jurul condi?iei geniului , care datorit? concep?iilor sale superioare este nevoit s? se sustrag? lumii înguste în care tr?ie?te omul comun.
Poezia se constitue intr-un cod etic al omului de geniu, care, datorit? autocunoasterii ?i experien?ei filosofice, trebuie s? se izoleze (filosofia shopenhauerian?) departe de tumultul efemer al vie?ii oamenilor de rând.
”Nu spera si nu ai team?” geniul trebuie s? renun?e la sentimentele omene?ti ale “speran?ei “ ?i “temerii” ?i s? se distan?eze fa?? de lumea înconjuratoare ,asemenea “Luceaf?rului”: “De te-ndeamn?, de te cheam?/ Tu r?mai la toate rece”, ”rece” având sensul de nep?s?tor, indiferent; cuvintele “vreme” ?i “toate” sugereaz? partea statornic? a existen?ei, partea pe care geniul trebuie s? o aprofundeze.
”Tu în col? petreci în tine” omul de geniu se distan?eaz? de actorii subiectivi ?i se obiectiveaz? printr-o dubl? interiorizare.”petrecerea” din sufletul geniului contrasteaz? cu plânsul si cearta omului comun, judecat dintr-o perspectiv? shopenhaueriana pesimist? ; privind acest “teatru”, omul superior va putea s? disocieze “binele” de “r?u” , ca un adev?rat critic al actorilor.
“C?ci acelorasi mijloace/ Se supun câte exist?” esen?a lumii este aceea?i, de?i manifestarile ei sunt altele ?i aceast? esenta trebuie s? ajung? s-o cunoasc? omul de geniu.
Eminescu apeleaz? la mijloacele satirei, antiteza shopenhaueriana dintre geniu si oamenii de rând devenind si mai clar? ; ”mi?ei” si “n?t?r?i” sunt cei ce nu au idealuri, ci doar scopuri imediate omul de geniu nu trebuie “sa li se prind? lor tovaras”.
In final,demne de re?inut sunt cuvintele lui Dumitru Popovici , care concluzioneaz? asupra poeziei : ”Ea amplific? , pe de o parte,sintetizeaz? pe de alta parte ?i d? un caracter aforistic experien?ei umanului pe care o f?cea Hyperion. Poetul este “un Hyperion condamnat s? r?mân? în societate ?i s? î?i determine pozi?ia in complexul raporturilor sociale”.
“Luceaf?rul”
|