|
Ciocoii vechi si noi
de
Nicolae Filimon
Ciocoii vechi si noi, cu caracter realist dominant, constituie un pas
important spre iesirea din sfera imitatiei.
Romanul continua si dezvolta critica din "Nenorocirile unui
slujnicar" , fara a se indeparta de procedeele romantice.
N. Filimon isi propune sa contureze artistic o anumita categorie
sociala, caracteristica secolului al XIX-lea, tipul ciocoiului, definit in
'Dedicatie' si 'Prolog'.
COMPOZITIA: Romanul este alcatuit din treizeci si doua de capitole cu
titluri sugestive car contureaza portretul moral al ciocoiului.
Scriitorul isi propune sa urmareasca ciocoiul "in deosebitele faze
prin care el a trecut, de la ciocoiul cu anteriu si cu calamari la brau al
timpilor fanariotici, pana la ciocoiul cu frac si cu manusi albe din zilele
noastre."
Prin romanul "Ciocoii vechi si noi", Filimon realizeaza doar ciocoiul
din prima faza, al "timpilor fanariotici", pe fundalul Bucurestiului aflat
la finele epocii feudale si de avant a burgeziei. Este un roman citadin,
intaiul nostru "romant original", o cronica a moravurilor din vremea lui
Caragea si pana la Grigore Ghica.
Conflictul romanului este prefigurat chiar in "Dedicatie": "Voua,
dar, straluciti luceferi ai vicielor, care ati mancat starea stapanilor
nostri si v-ati ridicat pe ruinele acelora ca nu v-au lasat sa muriti in
mizerie".
Fresca a epocii - sfarsitul domniilor fanariote si inceputul
domniilor pamantene; N. Filimon prezinta o varietale neobisnuita de aspecte
ale vietii bucurestene la inceputul secolului trecut, cu toate mecanismele:
- Strabatem vechea topografie a capitalei, inaintea focului de la
1847, intre ulita Coltii si Sfantul Gheorghe cel Nou; descrierea
mahalalelor, mahalaua Otetarilor; Biserica Alba de pe Podul
Mogosoaiei, cladiri si interioare, imprejurimi. Filimon este un
adevarat pictor al tuturor claselor sociale. Aflam astfel modul de
viata, moravurile protipendadei de altadata; ceremonialul
caftanarii in ranguri boieresti; petrecerile locuitorilor din clasa
de mijloc in gradinile de vara , petrecerea la iarba verde, hora
stramoseasca si dansurile vesele; plimbarea boierilor in calesti si
butci pe podul Mogosoaiei si al Targului de Afara, petrecerile
imbelsugate si luxoase, amestec de viata orientala si apuseana,
viata taranilor, aspecte culturale ale vremii, toate grupate in
capitole speciale. Descrierea cladirilor si a imprejurimilor, a
unui cartier sau a unei uliti, imbracamintea personajelor
reconstituie epoca si individualizeaza personajele. Inainte de Ion
Ghica, N. Filimon este un neintrecut cronicar al moravurilor
bucurestene.
Desi personajele sunt construite in alb-negru, bune si rele, aceste
forte umane nu intra in conflict, ele avand o |