|
Rasfoind intru visarea Celui Ce Adoarme,paginile celui de-al doilea roman al lui Bogdan Popescu,asa cum,dumneavoastra ne-ati indemnat,domnule profesor,m-au incercat,rand pe rand o groaza de sentimente…eram incerta si nu stiam in ce lume am pasit….;…apoi m-a revoltat la inceput limbajul bolovanos si vulgar al celui ce scrie…
Si….chiar v-am judecat domnule profesor,spunandu-mi”cum a putut d-l professor sa ne ceara sa citim asa ceva??!!!....apoi,pe parcurs,m-am familiarizat cu stilul acesta neaos,si chiar am inceput sa-mi dau seama ca,de fapt,acesta tine de arta unui scriitor postmodern.
Asa ca ,am luat cartea lui Cartarescu,si am inceput sa recitesc cu ce se mananca,de fapt,postmodernismul acesta….
Si…intr-adevar,mi-am dat seama,ca Bogdan Popescu este un scriitor foarte riguros si foarte pus la punct cu teoria literaturii.,cu toate ca intr-un interviu nega faptul ca s-ar putea scrie” literatura de fictiune cu un manual in stanga.. . In Cine adoarme ultimul vor fi fiind lucruri in plus ori in minus (mi s-au facut imputari de catre critici si sint mindru de aceasta). Ceea ce pot eu sti este ca elementele cu pricina s-au cerut singure in poveste, si-au ocupat locul pe care au crezut de cuviinta sa-l revendice si si-au intins unele catre altele firele, innodindu-le dupa bunul lor plac.
|