|
"CEA MAI FRUMOASA JUCARIE ESTE JUCARIA DE VORBE" (Tudor Arghezi)
JUCARIE ... JOC ... fac parte din acelasi camp semantic. Ne zboara
mintea imediat la copilarie, la acea perioada extraordinara a vietii pe
care toti dintre noi o traversam si dupa care toti tanjim, maturi fiind.
Atunci totul, dar absolut totul e perfect. Lumea e a noastra. Suntem cu
adevarat fericiti si nu ne gandim decat la prezent.
La prima vedere "jucarie" e un cuvant banal: obiect cu care se joaca
copiii. Nimic mai simplu. Cu toate acestea insa, e mult mai complex decat
credem. In fond, viata noastra e un joc, tot ceea ce facem si ce spunem.
Tot ceea ce gandim
Iata! Jucaria e folosita pentru joc, la fel cuvintele sunt folosite in
jocul vietii. Chiar noi oamenii poate ca suntem niste jucarii.
Asadar, sa patrundem incet-incet catre semnificatiile subtile ale
acestei teme si a acestui cuvant: jucarie.
Jucaria de vorbe... e o arta! Iar arta este o indeletnicire care are
ca scop producerea valorilor estetice. Ea necesita pricepere, cunoastere,
capacitati deosebite.
In ce consta ea? In modelarea limbajului, in modelarea ratiunii, in
modelarea noastra.
Si daca ne vom referi la literatura in continuare, desigur ca atentia
ni se va indrepta exclusiv inspre Nichita Stanescu. E un nume semnificativ
pentru "Ordinea cuvintelor", de pilda. La baza textelor sale sta cuvantul,
dar si sinele- doua notiuni in jurul carora el grupeaza toate datele
existentei.
"Cuvintele fiind umbra structurii materiei, cautam intruna sursa ce a
iluminat materia ca sa lase o umbra atat de majestuasa, atat de semantica.
Tendinta catre aceasta sursa retrage uneori cuvintele prin materie,
distrugand materia, catre sursa initiala. Traversarea cuvintelor prin
materie nu mai tine de cuvant, ea s-ar putea numi chiar poezia.
Daca materia are timp, cuvantul are eternitate, daca materia este
simultana numai cu secunda, cuvantul este simultan cu orice, oricand. Umbra
vietii mele sunt cuvintele mele. Eu sunt simultan cu propria mea secunda,
cuvintele mele sunt simultane cu orice , oricand. Singura proprietate este
aceea
de a avea spirit. A avea materie e risipa. Durerea si sentimentul
tragicului apar nu atunci cand materaia sfasaie materia, ci numai atunci
cand cuvantul sfasaie cuvantul lasand in tenebre dara necuvintelor."
Fragmentul de mai sus reprezinta un cuvant inainte al capitolului
"Razboiul cuvintelor".
Scriitorul incearca sa se identifice pe el si sa justifice valoarea
cuvantului. Exprimarea sa este tot un joc al vorbelor, insa e un joc
filosofic, plin de profunzime poetica.
Sa realizam asadar o paralela intre materie si cuvant, cum de altfel
sesizam stransa legatura dintre cei doi termeni.
Materia se refera la universul nostru, al oamenilor, este ceva bine
definit, pe cand cuvantul reprezinta infinitul, adica nu e limitat numai la
planul fizic, creat de om. Materia e legata de fizic, iar cuvantul de
spirit, de nemurire. |