|
În tot ce face ?i spune este dragoste ?i inteligen?? nativ? ?i o vitalitate care este a naturii îns??i. Vitoria Lipan este exemplar? prin t?rie ?i perseveren??.
Conform unui calendar natural ea î?i d? seama c? întârzierea so?ului s?u are o singur? explica?ie: moartea. Ea se adreseaz? preotului, face vr?ji, apeleaz? la autorit??i, dar experien?a o înva?? c? trebuie s? se bazeze pe ea îns??i, pentru c? la ea e durerea.
În adâncul sufletului ei e convins? de moartea so?ului, dar dragostea, omenia, datoria nescris? îi dicteaz? c? trebuie s?-l caute ?i s?-i dea ultima cinstire cuvenit?. Dragostea ei este profund?, p?strat? de-a lungul anilor, dup? propria m?rturisire: ca banul cel vechi.
?tie s?-?i rânduiasc? treburile gospod?riei, înainte de a pleca la drum. Înzestrat? cu o inteligen?? nativ?, ea î?i stabile?te opririle în locuri, unde ?tie c? va primi cât mai multe informa?ii. Vitoria ?tie s? întrebe, s? scoat? adev?rul de la oameni, s? lege faptele ?i s? reconstituie mental drumul so?ului ei. ?tie s? fie prietenoas?, la nevoie umil?, chiar s? mint? ?i s? învr?jbeasc? pe cele dou? femei, so?iile lui Bogza ?i Cu?ui. În discu?iile cu cei doi simuleaz? naivitatea ?i ne?tiin?a, când în realitate este convins? de vinov??ia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: În întuneric, începea s? i se fac? lumin?. La Sabasa fuser? trei. Dincoace, peste muntele St?ni?oara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era… aici, între Sabasa ?i Suha trebuia s? g?seasc? ea cheia adev?rului.
|