|
Caracterizare Ion
Personajul Ion este unul de referinta litarara romana, concentrand
tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale acestui secol.
Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre
jucatori, feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana
cu o privire stranie, ''parca nedumerire si un viclesug neprefacut'', apoi
o vede pe Florica ''mai frumoasa ca oricand (...) fata vaduvei lui Maxim
Oprea''. Desi ii era draga Florica, Ion este constient ca ''Ana avea locuri
si case si vite multe''. Conflictul interior care marca destinul flacaului
este vizibil inca de la inceputul romanului. ''Iute si harnic ca ma-sa'',
chipes, voinic dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si
''bocotanii'' satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice ''fleandura,
sarantoc, hot si talhar'', Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si
reactioneaza violent. De la inceput Ion este sfasiat de doua forte, glasul
pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi.
Patima pentru pamant il macina pentru ca ''pamantul ii e drag ca
ochii din cap''. Toata fiinta lui este mistuita de ''dorul de a avea pamant
mult, cat mai mult'', deaoarece ''iubirea pamantului l-a stapanit de mic
copil (...) de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama''. Fiind
dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta
navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si
perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu
meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant
este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj
memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii
scopului de a avea pamant: ''glasul pamantului patrundea navalnic in
sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un
vierme pe care-l calci in picioare.'' Alta data, Ion exclama impatimit:
''cat pamant, Doamne.''
Dupa ce planul ii reuseste datorita ''inteligentei ascutite,
vicleniei procedurale si mai ales vointei imense'', Ion, intr-un gest de
adorare, saruta pamantul, iar fata ii zambea cu o placere ''nesfarsita''.
Este a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede ''mare si puternic ca un urias
din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori''.
Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion este
rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-l trimita
pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu,
Ion este ''semet si cu nasul in vant'', sfidator, constient ca detine
controlul absolute asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la
care atata ravnise, astfel in urma comportamentului sau, Ion fiind
caracterizat indirect. Cand s-a insurat cu A |