|
?tefan Gheorgidiu face parte din familia personajelor lui Camil, fiind ?i el un intelectual orgolios, interiorizat, un spirit lucid ?i absolutizant. ?tefan Gheorgidiu aplic? absolutul iuburii, cunoa?terii oamenilor din jurul s?u. Ace?tia nu corespund exigen?elor sale ?i rezult? drame ale incompabilit??ii între: el ?i Ela, el ?i societatea monden?, el ?i realitatea tragic? a frontului.
Tr?ind o profund? dram? a cunoa?terii, Gheorgidiu descoper? caracterul relativ al sentimentelor umane. El aspirase la o simbioz? sentimental?, v?zând în iubire un sentiment unic, irepetabil: Sim?eam c? femeia aceast? era a mea în exemplar unic, a?a ca eul meu, ca mama mea, c? ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile amândoi ?i vrem s? pierim la fel amândoi.
Spirit lucid, inflexibil, personajul tr?ie?te profund drama incertitudinii (nesiguran?a) (îl chinuie mai mult c? nu ?tie adev?rul), a geloziei chinuitoare. Neputincios asist? la tranformarea femeii iubite: dintr-o tân?r? sensibil?, atr?g?toare, într-o femeie avid? de ban, de lux ?i de distrac?ii: Vedeam cum femeia mea se înstr?ina de zii ?i zii în toate preocup?rile ?i admira?iile ei, de mine. Suflet hipersensibil, Gheorgidiu sufer? din cauza schimb?rii Elei, oscil?nd dramatic între sperant?, tandre?e, dispre?, chiar ur?. Încearc? s? se comporte la fel, chinuind-o pe Ela cu b?nuierile ?i reprosurile lui. Încearc? ?i r?zbun?ri penibile ca de exemplu: o înlocuie?te pe Ela cu alt? femeie. În sfâr?it crede într-o ultim? iluzie: chemat de Ela el tr?ie?te frenezia viitoarei întâlniri la care descoper? profund dezam?git c? so?ia l-a chemat pentru a-?i asigura viitorul printr-o dona?ie.
|