|
Cainele si catelul
De Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentetivi ai
epocii de dinaintea Revolutiei de la 1848. Desi remarcabil prin poeziile
sale Umbra lui Mircea , La Cozia, Anul 1840, Duhului meu si altele, Grigore
Alexandrescu a ramas in constiinta posteritatii prin fabulele sale.
O fabula este si "Cainele si catelul" intrucat este o opera epica cu
caracter satiric, moralizator si educativ, in care autorul pune
intamplarile pe seama animalrlor criticand, de fapt, unele defecte omenesti
si transmitand prin partea finala unele invataminte.
Ea a fost publicata prima oara in 1842, in volumul Poezi a lui Gr.
Alexandrescu aparut la Iasi sub ingrijirea lui Al. Doinici si M.
Kogalniceanu. Este inclusa apoi si in editiile din 1847 si 1863.
Cainele si catelul este o opera literera epica, deoarece este povestita
o intamplare, pusa insa pe seama aminalelor, iar firul narativ se desprinde
implicit din dialogul dintre personaje, caci scrierea este conceputa ca o
mica sceneta cu 3 personaje, fiecare fiind inivizualzt de la inceput de
catre autor: Samson "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou
oarecare" si catelul Samurace prezentat initial "ca simplu privitor".
Fabula incepe direct cu afirmatiile ipocrite si pretentioase ale
dulaului Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, acesta
exprimandu-si dezaprobarea fata de cei care se lauda cu obarsia lor
nobila:
"Cat imi sunt de urate unele dobitoace
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva."
Pebtru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, aduce
argumente exemplul tarilor civilizate.
Incantat de cuvintele si atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi
manifesta sincer adeziunea fata de ideiile exprimate, folosind chiar
apelativul faratii mei:
"Gandirea voastra, zise, imi pare minunata
Si simtamantul vostru il cinstesc, fratii mei."
Deodata, maniindu-se ("plin de manie") dulaul trece la invective si la
amenintari cu bataia:
"Noi fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,
Liche nerusunata, astfel sa ne vorbesti?"
Insistenta catelului ("dar ziceati...") il infurie si mai tare pe
Samson:
"-Si ce-ti pasa? Te intreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubesc maindria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentri catei."
Concluzia acestei dispute o contin ultimele doua versuri ale poeziei:
"Aceasta intre noi adesea o vedem / Si numai cu cei mari egalitate vrem."/
Fabula "Cainele si catelul" infatseaza doar prima etapa a
parventismului, si anume doar aspiratia spre parvenire si de aceea
discursul lui Samson este insotit de demagogie. El sugereaza prin numele
lui cu rezonante mitice puterea, dar este nemultumit de pozitia lui sociala
si de aceea isi doreste mai mult pentru sine, doreste sa parvina. Pentru a-
si atinge scopul apel |