|
Opera lui Creang? s-a implantat în literatura român? ca unul dintre cele mai rezistente momentele prozei noastre artistice, tocmai pentru c? a incorporat în ea sensul vie?ii ?i al valorilor durabile. El a dat o oper? rapsodic? reprezentativ?, în care se manifest? nu numai ca un confrate genial al povestitorilor populari, ci ?i ca un scriitor cult, care a observat atent realit??ile lumii sale.
A?a cum în „Amintiri din copil?rie” nimbul de basm aureoleaz? oamenii ?i faptele, tot astfel, în pove?ti ?i povestiri eroii, chiar înzestra?i cu puteri magice, par ??rani moldoveni travesti?i. F?r? excep?ie, toate operele sale cap?t? contururi social-??r?ne?ti, etnice ?i na?ionale pregnante. Ele însumeaz? armonios ?i sintetic, elemente de umanism popular, urme ale mentalit??ii satului arhaic românesc. În ciuda aparen?elor, Creang? nu este un satiric, pentru c? nu cenzureaz? comportamentul eroilor s?i ?i nici nu pedepse?te, ci doar se amuz?, moralizând subtil.
„Pove?tile” sunt adev?rate nuvele sau nara?iuni fabuloase, dezvolt?ri ale unor observa?ii milenare. În „Soacra cu trei nurori” d?m de ve?nicul conflict dintre nor? ?i soacr?. „Capra cu trei iezi” este ilustrarea iubirii de mam?. „Pungu?a cu doi bani” d? satisfac?ie mo?ilor care nu tr?iesc bine cu baba. „Povestea porcului” arat? c? pentru o mam?, cel mai pocit prunc e F?t-Frumos. „Povestea lui Harap Alb” e un mod de a dovedi c? omul de soi bun se v?de?te sub orice strai ?i la ore vârst?.
|