|
Porterul fizic este realizat cu ajutorul unor metafore sau compara?ii metaforice, ?i fac din cioban un ideal de frumuse?e masculin? ?i cuceritoare b?rb??ie. De asemenea, în realizarea acestui personaj s-au folosit ?i elemente ale cadrului natural, care sugereaz? leg?tura om – natur? ?i zona de ?es, nu cea montan?, ca în motivul alegoriei mor?ii ca nunt?.
Portretul moral se eviden?iaz? prin sensibilitate ?i ging??ie sufleteasc?, deoarece ?i în ultimele momente ale vie?ii el se gânde?te mai întâi la cei mai slabi, nepreg?ti?i s? înfrunte situa?ia (mam?, oi) ?i pentru aceasta îi cere mioarei n?zdr?vane s? îi spun? mamei c? s-a însurat “cu o mândr? cr?ias?”, dar s? nu îi spun? c? la nunta s-a a avut ca nunta?i elemente ale universului, pentru c? mama ar intui adev?rul.
Ciobanul moldovean este întruchiparea virtu?ilor poporului nostru. Singurul sentiment pe care el îl cunoa?te este iubirea: iube?te natura, cu care este solidar ?i frate, iube?te via?a, de care se desparte cu mare greutate. El nu îi ur??te nici pe cei doi presupu?i uciga?i, pe care nu se poate r?zbuna, c?ci nu po?i pedepsi pe cineva pentru o simpl? b?nuial?, a?a c? nici nu îi blestem?. Dragostea de via?? a ciobanului se mai desprinde ?i din faptul c? el vrea, ca dup? moarte, s? i se pun? la cap trei fluiere (de fag, de os ?i de soc), iar cineva care iube?te atât de mult cântecul, iube?te ?i via?a, deci nu-?i poate dori moartea.
|