|
Una din marile mul?umiri ale vie?ii e sa fii om si sa stai in toata tihna cu alt om. Aceasta o vor fi sim?it to?i ce au avut din când in când mul?umirea de a fi stat de vorba cu el, care era ,cum se zice o adev?rata gradina de frumuse?e. Da! El, Caragiale, cel mai mare dramaturg din literatura romana, de la na?terea c?ruia se împlinesc 150 de ani . A?a se explica faptul ca anul 2002 a fost declarat ,,Anul Caragiale’’.
Un suflet ciudat pe care cercet?torii si-au dat toata oste-
neala sa ni-l infatiseze si mai ciudat : ve?nic in framintare, plin de
contradic?ii ca si viata insasi in înv?luirile ei . Bun si r?u , sceptic si cucernic , milos si crud , temerar si fricos ,duh r?zvr?tit mai mult împotriva lui decât împotriva lumii ,Caragiale,ca orice exemplar de lux al omenirii, ne prezint? in el toate insusirile obi?nuite ale firii omene?ti. A fost in acest artist un a?a de adânc sentiment al ritmului , al desavarsirii , încât in fraza lui corecta muzicala ,capata uneori ceva din reflexul rece al cristalului .
Ca i-a pl?cut sa pun? in opera lui mai mult sc?derile si ridicolul societatii noastre ,ca l-au impresionat mai profund am?girile decât speran?ele gr?bitei noastre civiliza?ii, cine poate sa-i fac? o vina din aceasta ?. La urma urmei ,din moment ce e?ti sincer , nici nu este de ales, nici nu po?i alege intre un fel si altul
de a-ti infatisa lumea in care traiesti .
|