|
Mihai Eminescu este în literatura român? „poetul nepereche” ,creator al unei opere care str?bate timpul neuscat? de seve prin interpretare ?i netocite de repetate rostiri. La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie programatic? , ideile sale despre art? nu se constituie în poezii anume, ci se reg?sesc în întreaga sa crea?ie , fie în publicistic?, fie în poeziile despre art?, concep?iile sale despre condi?ia poetului ?i menirea artei sale fiind exprimate într-un fel sau altul , în majoritatea crea?iilor lirice. Câteva crea?ii ale lui Eminescu direc?ioneaz? concep?ia poetic? ,cele mai multe fiind postume, de?i unele fuseser? scrise la începutul perioadei de crea?ie ori în plin? maturitate: ”Icoan? ?i privaz”, „eu nu cred nici în Iehova”, „Ordin ?i poetul”, „Iambul”, „În zadar în colbul ?colii”. Între poeziile programatice antume se num?r? „Epigonii”, „Gloss?”, „Od?(în metru antic)”, „Criticilor mei” care sunt ?i cele mai valoroase din punct de vedere literar ?i profund filozofice.
În „Epigonii” Mihai Eminescu d? defini?ia poeziei, pornind de la întrebarea „Ce e poezia?”, pe care o concepe ca pe o crea?ie pur?, divin?, în care imaginile poetice sunt „icoane”, ce înnobileaz? prin sensibilitate, emo?ie, „glasuri tremurate” mintea ?i sufletul omenesc:
„…Înger palid cu priviri curate,
|