|
De la Mihai Eminescu poezia liric? româneasc? nu a cunoscut o alt? realizare mai de seam?, marcat? de o originalitate mai puternic? ?i cu repercusiuni mai întinse asupra întregului scris literar al vremii, decât acele legate de opera lui T.Arghezi. asocierea celor dou? nume este curent?, fiindc? ea corespunde sentimentului general al publicului care, comparând între ele operele celor doi poe?i ?i r?sunetul stârnit de ele, a trebuit s? constate înalta treapt? c?reia ambele opere îi apar?in deopotriv?.
Ambele opere au ap?rut într-un moment în care arta literar? a poe?ilor l?sase în urma lor un drum pe care ei l-au p?r?sit pentru a începe unul nou. Eminescu venea dup? poe?ii pa?opti?ti, dup? Eliade, dup? Alecsandri, dup? Bolintineanu. Arghezi apar?ine prin începuturile sale epocii posteminesciene. Se pot stabili ?i în poezia lui Arghezi unele infiltra?ii provenite din opera marelui predecesor, dar pu?ine ?i rare, încât ele nu trag greu în cump?na în care autorul „Cuvintelor potrivite”, a aruncat greutatea originalit??ii sale ?i a f?cut ca acul balan?ei s? se opreasc? în fa?a altui semn. dintr-un anumit punct de vedere se poate deci spune c? rolul istoric al lui Arghezi a fost s? dep??easc? eminescianismul prezent înc? în operele atâtora dintre poe?ii genera?iei lui. Limba lui Arghezi este alta decât aceea a lui Eminescu, ?i tematica ?i modul de a gândi poetic, ?i mijloacele de art? sunt altele. Renovarea liricii române?ti; smulgerea ei de pe c?ile unde o fixase marea influen?? a poetului „Luceaf?rului”, este consecin?a cea mai important? produs? de afirmarea lui Arghezi înc? din al doilea deceniu al secolului XX.
|