|
Tudor Arghezi a fost considerat placa turnant? a liricii noi intuind cu siguran?? aproape toate formele poeziei moderne: poezia fiorului religios, poezia sentimentului casnic, poezia vizionar?, poezia universului domestic, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia absurdului. Cu o putere inepuizabil? de inven?ie artistic? el a realizat o fuziune între tradi?ie ?i modernitate, s-a prezentat pân? în ultimii ani de via?? sub fe?e neb?nuite, noul r?s?rind din ceva str?vechi. Convins c? se afla neîncetat în tind? – c? el este ucenicul ce trebuie s? st?ruie cu migal? ?i neobosit? trud? asupra cuvântului, Arghezi a realizat o poezie original?. Volumul Cuvinte potrivite – publicat în 1927 este pe bun? dreptate un eveniment literar ?i apare când Arghezi deja p?trunsese în con?tiin?a literar? a vremii; apari?ia este salutat? de Eugen Lovinescu, Mihai Ralea, ?erban Cioculescu, G. C?linescu sau Felix Aderca care spunea: A ap?rut între noi ?i cartea mult a?teptat? a poetului pe care de dou?zeci de ani îl caut?, îl suspin? ?i îl recit? cu ochii închi?i sufletele însetate. Însetat de absolut, poetul caut? pe Dumnezeu, dovad? a certitudinii perfec?iunii. Este cuprins de îndoieli, î?i pierde r?bdarea; neîncetat c?ut?m, sper?m, r?mânând între n?dejde ?i îndoial?, credin?? ?i t?gad?, dup? cum reiese din majoritatea Psalmilor publica?i în Cuvinte potrivite ?i ulterior.
|