|
„O m?scar? e ?i literatura ?i toat? arta î?i scoate efectele ?i purit??ile din m?sc?ri. Ne maimu??rim cu sinceritate ?i facem din ismeneli un stil ?i un me?te?ug”. O concep?ie despre art?, despre literatur? ca teatru este înscris? în aceste fraze ale tabletei, Lacrima m?sc?riciului, pe care Arghezi o public? în Bilete de papagal , în 1929. Masca este adev?rul, este realitatatea artei. „Sinceritatea poetic? „ e masc?. Eul mascat, mitizat este în art? singurul eu valabil. Lauda m?sc?riciului ca arhetip al artistului apare adeseori în textele argheziene, numeroase, închinate artei dramatice. Nu condi?ia actorului, a omului de teatru îl interesa pe poetul care detesta exhibarea de sine, ci esen?a teatral? a condi?iei artistului, a poetului. ?i, de asemenea, dac? scena teatrului nu a avut într-însul niciodat? un fervent, cu atât mai „sincer” adept a fost al unei teatralit??i funciare a artei. „Masc? m?sc?rel?”, aceste cuvinte se identificau pentru el cu arta ?i crea?ia artistic?. |