|
Accentuarea interesului pentru trecutul na?ional, sub influen?a ideologiei pa?optiste, conduce ?i în domeniul dramaturgiei la dep??irea unor etape a c?ut?rilor (reprezentate de încerc?rile lui Gh. Asachi, N. Istrati, M. ?oimescu, Al. Dep?r??eanu în prima jum?tate a secolului al XIX-lea), ca prim? izbând? a genului impunându-se în 1867 drama lui B.P. Ha?deu, R?zvan ?i Vidra. Pe drumul deschis acum vor p??i în anii urm?tori Vasile Alecsandri, cu Despot-Vod? (1880), Al. Davila, cu Vlaicu-Vod? (1902), B. ?t. Delavrancea, cu Apus de soare (1909). Din istoria na?ional? autorii vor extrage modele ?i semnifica?ii pentru contemporaneitate. Ecoul evenimentului de la 1877 înc? st?pânea con?tiin?a româneasc? la începutul veacului nostru, a?a încât personalitatea lui ?tefan, domnitorul ales de Delavrancea în Apus de soare, reprezint? r?spunsul ideal pentru preocuparea de consolidare a independen?ei na?ionale, eviden?iind totodat? mândria unui neam care ?tie s?-?i pre?uiasc? eroii.
Istoria Moldovei este urm?rit? de autor în etape succesive într-o trilogie care pleac? de la vremea lui ?tefan cel Mare, în Apus de soare, continu? cu domnia lui ?tef?ni?? în Viforul ?i se încheie cu cea a lui Petru Rare?, în Luceaf?rul. În acest triptic, Apus de soare r?mâne o adev?rat? capodoper? a dramei romantice române?ti, anun?ând chiar - prin complexitatea eroului, prin problematica profund uman? - orient?ri ulterioare ale teatrului modern. Sunt evidente sursele folosite în dimensiunea legendar? a eroului, dar informa?iile legate de personajele istorice ?i de evenimentele timpului sunt culese din Letopise?ele moldovene?ti publicate de M. Kog?lniceanu, din Cronica românilor ?i a mai multor neamuri de Gh. ?incai, din cartea lui C. Esarcu, ?tefan cel Mare, Documente publicate în arhivele Vene?iei, sau din contribu?iile istoricilor contemporani, ca B.P. Ha?deu ?i N. Iorga.
Metafora din titlu conoteaz? echivalen?a mor?ii lui ?tefan cu apusul soarelui Moldovei.
|