|
Balada Culta - Pasa Hassan
Caracterizarea lui Mihai Viteazul
in antiteza cu Pasa Hassan
Balada culta "Pasa Hassan" evoca unul dintre momentele importante ale
istoriei noastre nationale, si anume lupta de la Calugareni, din august
1595, cand romanii condusi de Mihai Viteazul obtin o stralucita victorie
impotriva turcilor cotropitori.
Desi balada poarta ca titlu numele lui Hassan, personajul principal
este Mihai Viteazul, care este infatisat in toate momentele actiunii si de
a carui prezenta luam cunostisnta inca din primul vers: "Pe voda-l zareste
calare trecand". Astfel, inca de la inceput, se observa intentia autorului
de a prezenta cele doua personaje in antiteza.
Daca pasa Hassan, conducatorul armatei otomane, este infatisat, la
inceput static, Mihai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti si conducatorul
armatei roamne, dupa cum se observa inca din expozitiune, se afla
pretutindeni. Bun organizator si strateg, calauzit de un fierbinte
patriotism si caracterizat de spirit de sacrificiu, se afla in fruntea
armatei sale, fiind exemplu, prin fapte, pentru ostasii sai.
Hassan este incapabil de a actoina si de a conduca singur ostile si de
aceea o face prin intermediul lui Mihnea, caruia "-trimite-o porunca". In
schimb, viteaz, cum ii spune si numele, vijelios si intreprinzator, voda
"face carare" prin "multimea pagana", iar "in urma-i se-ndeasa cu vuiet,
curgand. / Ostirea romana". Insusirile sale sunt reliefate cu ajutorul
metaforei "fulger", sinonima cu "spada", "arma de lupta", Mihai aparand in
postura unui zeu neindurator, care arunca asupra navalitorilor fulgerele
maniei sale. Aceluias scop servesc si hiperbolele "carare facand", "se-
ndeasa, cu vuiet curgand", "cade-n mocirla, un val dupa val".
Cand este provocat la lupta, Hassan, este cuprins de teama, de
groaza, deoarece stie ca Mihai este inversunat impotriva celor care i-au
calcat tara si ca mobilul actiunilor sale este dorinta de liberatate a
neamului, subordonata unui profund sentiment patriotic.
Asumandu-si responsabilitatea unei confrunatri directe, voievodul
roman dovedeste mandrie, demnitate si spirit de sacrificiu, in timp ce pasa
este disperat, ingrozit si gaseste ca ultima solutie fuga.
Prin infatisarea lui ("e galben-pierit", are "barba valvoi", "ii
dardaie dintii") prin intregul comportament si prin gesturile sale
necontrolate, disperate ("cu fraul pe coama el fuge nebun", "cu scarile-n
coapse fugaru-si loveste", "isi rupe cu mana vestmantul"), pasa devine
ridicol, deoarece spaima, disperarea si lasitatea de care da dovada nu sunt
justificate pentru un cuceritor dornic de marire, iar neacceptarea
confruntatii directe cu adversarul si fuga pana la taberele proprii, jurand
"sa zaca de spaima o luna", cpata accente grotesti.
Spre deosebire de Hassan, desfigurat de groaza, Mihai Viteazul
impresioneaza prin maretia trupului, asprimea vorbei, cutezanta faptei si
neinfricarea, insu |