|
„O scrisoare pierdut?” de Ion Luca Caragiale, „Act vene?ian” de Camil Petrescu ?i „Scaunele” de Eugen Ionescu sunt trei opere care apar?in unuia dintre cele trei mari genuri literare, anume genului dramatic. Aceste trei lucr?ri reprezint?, la rândul lor, tot atâtea mari categorii ale textelor dramatice: comedia, tragedia (drama) ?i respectiv teatrul absurdului.
„O scrisoare pierdut?” reprezint? materializarea unui anumit dezgust fa?? de noile valori sau mai bine spus nonvalori pe care societatea le-a adoptat la sfâr?itul secolului al nou?sprezecelea. Aceast? societate tinde s? devin? de-a dreptul o fars?, atitudinea adoptat? de c?tre autor este una plin? de ironie ?i sarcasm.
A doua pies?, „Act vene?ian”, ne introduce într-o lume a ideilor, o lume în care adev?rata dram? nu poate exista decât la nivelul ideilor ?i a conceptelor („Da, m-am în?elat, ?i ast?zi ai putea s?-mi arzi pieptul cu un fier înro?it, dar n-ai ajunge pân? la veninul acestei nedumeriri…”).
Lucrarea intitulat? „Scaunele” ne prezint? o lume atât de real? încât pare de-a dreptul absurd? ?i f?r? nici un sens. În aceast? lume, omul este prizonierul incapacit??ii sale de a comunica pân? ?i în situa?iile extreme ale vie?ii sale. Acest om nu mai poate ie?i din rutina zilnic?, fapt care contureaz? o existen?? uman? de-a dreptul tragic?: „[B?trânul] O ultim? dat?… î?i acord deplina mea încredere… m? bizui pe tine… Vei spune totul… Î?i las mo?tenire mesajul […] Adio, vou? tuturor. […] [Oratorul] (care în timpul dublei sinucideri a r?mas indiferent, se hot?r??te […] s? ia cuvântul; în fa?a rândurilor goale, face semne mul?imii invizibile, dându-i a în?elege c? e surd ?i mut; face semne de surdomut: sfor??ri dezn?d?jduite…)”
|