|
Pastelul este specia lirica, in care poetul descrie un tablou din
natura, apeland la imagini vizuale si auditive, precum si la figuri de stil
specifice.
Pastelul ,,Amurg de toamna" face parte din al doilea volum de poezii
,,Pasii profetului" 1921 in care Lucian Blaga Ilustreaza o posibila
fericire a omului in spatial rustic, natura fiind o permanenta sursa de
incantare si bucurie interioara.
Titlul semnifica anotimpul prezent in aceasta poezie, exprimat printr-
o metafora, termenul de ,,amurg" numeste un fenomen cosmic, apusul unui
astru si nu sfarsitul unui anotimp. ,,Amurg de toamna" trasfera descrierea
concreta a unui tablou din natura in sfera spirituala, referindu-se la
starea psihologica a poetului metamorfizata prin acest titlu.
Structura, semnificatii, limbaj artistic
Poezia ,,Amurg de toamna" de Lucian Blaga este structurata in stilul
artistic specific poetului fiind alcatuita din trei strofe inegale si un
vers liber, in final. Compozitional, poezia are doua secvente lirice-o
realitate exterioara, in ultima strofa si o concluzie exprimata prin versul
liber.
In prima secventa, elementele concrete ale lumii exterioare sunt
dominant cosmice - ,,amurgul", ,,nori", ,,o raza" - teluricul fiind definit
printr-un simbol fragil - ,,o frunza" - si altul abstractizat - ,,varf de
munti". Lumina amurgului sugereaza apusul din sufletul poetului, care
fusese pe culmile extazului, ,,din varf de munti" si acum nu mai exista
decat cenusa sub care arde mocnit ,,jeraticul" pasiunilor trecute. Imaginea
vizuala a naturii este inedita si realizata prin personificarea amurgului
care ,,sufla/ cu buze rosii" si ,,atata" pasiunea din inima poetului, pe
care el incearca s-o stinga, s-o estompeze cu iluzia exprimata prin
metafora ,,valul subtire de cenusa". Din stralucirea sufleteasca a mai
ramas doar ,,O raza", care sugereaza starea emotionala a poetului prin
personificarea ,,vine goana din apus/ si aduna aripile si se lasa
tremurand". ,,Frunza" este metafora care sugereaza eul liric, sufletul
fragil al poetului pentru care este prea mare greutatea pasiunii, redata
prin metafora personificata a razei: ,,O raza/ [...]se lasa tremurand/ pe-o
frunza". Ultimele doua versuri ale acestei strofe - ,,dar prea e grea
povara - si frunza cade" - exprima esecul interior al poetului, o cadere
psihica in urma unei puternice pasiuni. Culoarea dominanta in prima strofa
este rosul, care poate semnifica pasiunea arzatoare a unei iubiri apuse,
din care a ramas numai jaraticul ascuns cu grija sub valul de cenusa.
Elementele cromatice sunt fie exprimate direct prin epitetul ,,buze rosii"
ori sugerate de ,,spuza" si ,,jaraticul", substantive sugestive pentru
aceasta culoare.
Ultima strofa dezvaluie profunda sensibilitate a eului liric, printr-
o interjectie si o exclamatie - ,,O, suflet |