|
Umorul “Amintirilor din copil?rie” are ca surs?, în primul rând, comicul de situa?ie, c?ci unele întâmpl?ri sunt hazlii prin îns??i natura lor. Astfel sunt momentul plec?rii la Ia?i, întâmplarea de la rohatca P?curari, înf??i?area dezolant?, aproape groteasc?, a “zmeilor” lui mo? Luca sau imaginea d?sc?limii adunate la seminarul de la Socola.
Diferen?a dintre inten?ie ?i realitate, neconcordan?a dintre aparen?? ?i esen??, nepotrivirea dintre situa?ii ?i rezolvarea lor în mod nea?teptat sunt tot atâtea surse ale umorului care au ca urmare opozi?iile între diverse întâmpl?ri, situa?ii ?i fapte.
Astfel apar opozi?iile dintre gândurile de c?lug?rie ale lui Nic? ?i imposibilitatea comunic?rii lor, triste?ea celor h?r?zi?i surghiunului ?i bucuria fetelor ?i a fl?c?ilor r?ma?i în sat, dintre tulburarea lui mo? Luca ?i bucuria din final a copiilor.
Deosebit de semnificativ? este ?i imaginea real? a “smâr?oagelor de cai” ai b?trânului în evident? discrepan?? cu p?rerea Smarandei care vedea în ei “doi cai ca doi zmei”.
Surs? a umorului este ?i trecerea de la lucrurile serioase la glum?, schimbarea registrului rememor?rii, evitând totodat? ?i “c?derea în urâcioasa întristare”.
Astfel, evocând liric universul satului, pentru a nu c?dea în melancolie, Creang? introduce o vorb? de duh: “... ?i câte alte petreceri pline de veselie nu se f?ceau pe la noi, de-?i p?rea tot anul zi de s?rb?toare! Vorba unei babe: S? dea Dumnezeu tot anul s? fie s?rb?tori ?i numai o zi de lucru, ?i atunci s? fie praznic ?i nunt?”. [!...]
|