|
Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
"Amintiri din copilarie" reprezinta opera de maturitate artistica a
lui Creanga, dovedind un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat si
cu o exceptionala capacitate de fixare a unui univers uman necunoscut pana
atunci in literatura romana.
Cartea este un "roman" al varstei inocente si al formarii, al
modelarii umane. Proiectata in spatiul unui sat moldovenesc de munte de la
mijlocul secolului trecut, copilaria nu reflecta numai dominantele varstei,
ci si specificul mediului ambiant. De aceea, "Amintiri din copilarie" este
si o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in
spiritul obiceiurilor fixate printr-o existenta multimilenara.
Principala grija a autorului este insa evocarea varstei de aur pentru
ca, daca prin amanunte Nica este propria sa ipostaza, asa cum i-o pastreaza
amintirea, tipologic vorbind, eroul sau este "copilul universal" (G.
Calinescu): "asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti
copiii de cand lumea asta si pamantul".
Izvoarele de inspiratie sunt autobiografice, iar evocarea se face din
perspectiva indepartata a maturitatii, fiind dominata de un impuls afectiv
greu de stapanit: nostalgia.
Constructia textuala nu urmeaza rigorile compozitiei clasice. In cele
patru parti, scriitorul nu urmareste o ordine cronologica a desfasurarii
faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referinta in
formarea eroului.
Partea I se deschide cu evocarea scolii, ridicata prin stradania
parintelui, unde s-a adunat o multime de baieti si fete, printre care si
Nica. Dar copiii nu inteleg rostul invataturii, asa ca primesc in dar pe
"Calul Balan" si "Sfantul Nicolai" pentru a-i indemna in acest sens. Nica
va raspunde numai la staruintele mamei si ale bunicului David Creanga.
Rupt de vatra satului, Nica pleaca impreuna cu bunicul sau la scoala
din Brosteni. Aici, eroul va avea parte de o serie de peripetii: caderea in
Ozana, sederea in gazda la Irinuca, umplerea de raie capreasca, fuga cu
pluta pe Bistrita.
Inceputul partii a II-a sta sub semnul lirismului nostalgic, evocarea
indreptandu-se asupra casei parintesti. Apare chipul mamei, odata cu
intamplarile din copilarie: uratul de Anul Nou, pupaza din tei, la scaldat,
etc.
Rememorarile intereseaza in masura in care au contribuit la formarea
lui Nica, ca om, dandu-i o imagine asupra lumii, imbogatindu-i universul
cunoasterii.
Dialogul cu propriul cuget (din debutul partii a III-a) este o
modalitate de disimulare a intentiilor unui artist genial, constient de
valoarea propriei creatii.
In acest capitol, eroul devenit adolescent este infatisat urmandu-si
in continuare drumul, ca elev la scoala domneasca din Targul Neamtului,
apoi la scoala de catiheti din Falticeni. Scriito |