|
Alexandru Lapusneanul
de Costache Negruzzi
- comentariu literar -
Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul
nuvelei istorice romanesti, primul scriitor modern din Moldova, Costache
Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana.
Capodopera a prozei noastre, nuvela "Alexandru Lapusneanul" a aparut
in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, confirmand dezideratul
exprimat de Mihail Kogalniceanu in articolul-program.
Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente
simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci
ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul" lui Grigore
Ureche, fara nici o intentie insa de "reconstituire" istorica. Limitele
acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului
istoric.
Actiunile lui Lapusneanu sunt puse in slujba mentinerii si cresterii
autoritatii domnitorului, in interesul tarii, impotriva marii boierimi
feudale framantate de intrigi si de lupte pentru domnie.
In componenta nuvelei intra patru capitole, fiecare avand cate un
motto semnificativ si rezumativ, totodata. Astfel, "Daca voi nu ma vreti,
eu va vreu...", se refera la conflictul anuntat inc din expozitiune, dintre
Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. Cel de-al doilea
capitol, al carui motto este: "Ai sa dai sama, Doamna!", starneste
interventia damnei Ruxandra in a tempera conflictul generator de ura si
razbunare. "Capul lui Motoc vrem..." reprezinta punctul culminant al
nuvelei, gradat in trei tablouri: cuvantarea ipocrita a domnitorului in
biserica din Suceava, ospatul de la palatul domnesc si uciderea celor 47 de
boieri, dupa care urmeaza "dreptatea" facuta multimii prin sacrificarea lui
Motoc. Ultimul capitol, "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"
este al finalului tragediei si al deznodamantului, totodata, prin moartea
lui Lapusneanu otravit de boierii Spancioc si Stroici cu complicitatea
domnitei Ruxandra si a mitropolitului Teofan.
Subiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a
momentelor.
In centrul nuvelei, Negruzzi il aseaza pe Domnul Moldovei, toate
celelalte personaje sau fapte fiind orientate spre reliefarea
personalitatii acestuia.
Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie
si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, Alexandru
Lapusneanul este un personaj complex, bine individualizat. Individualizarea
si definirea caracterologica a lui Lapusneanu atinge o expresivitate
nemaiintalnita pana la 1840 si inca neegalata in nuvela istorica romaneasca
ulterioara.
Negruzzi pune oamenii sa vorbeasca s |