|
ALECU RUSSO
(1819 - 1859)
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui
boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria
viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi
ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat
basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor
Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari... de Ileana
Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia
"celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu
prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins
radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba
stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata.
Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din
patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el
si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la
studii in Elvetia. Dupa studiile din Elvetia, isi continuie studiile la
"Institutul lui Fransua Navil din satul Vernie de linga Geneva". Pe bancile
institutului lui Fransua Navil, Alecu Russo scrie primele sale incercari
literare.
Scriitor fara ambitii si notorietate, Alecu Russo n-a scris mult. Adevarata
vocatie scriitoriceasca si-a gasit-o anume in proza memoralistica. In
"Amintiri" evoca anii copilariei cu o nostalgie ce ascunde sensibilitati
romantice. Dar naratiunea, bogata in elemente descriptive, este adesea
intrerupta de reflectii filosofice, psihologice sau sociologice, care
dezvaluie un scriitor cult, ce prefigureaza in literatura romana arta
eseistului.
Majoritatea celorlalte lucrari au fost scrise in limba franceza si au
aparut postum in traducerea lui Alecsandri, Odobescu. "Iasii si locuitorii
lui in 1840" este un tablou de epoca al societatii moldovenesti, "Piatra
Teiului" si "Stinca Corbului" - insemnari de calatorie - sint pretexte
pentru a povesti doua legende populare. Aceste lucrari, atit prin tematica
si spiritul lor, cit si prin ideile exprimate direct se incadreaza pe
deplin programului "Daciei literare".
Din perioada 1834-1844 ne-au mai ramas doar doua lucari ale sale:"Palatul
lui Duca Voda" si "Decebal si Stefan cel Mare". Prima, care este o
scrisoare adresata lui V.Alecsandri, vadeste gustul artistic a lui Alecu
Russo si cunostintele-i adinci in domeniul arhitecturii, pe care le aplica
la descrierea palatului ruinat al domnitorului. A doua e o paralela
literara intre doua din cele mai remarcabile figuri ale istoriei noastre,
in care autorul apreciaza meritul acestor personalitati legendare.
Poemul in proza "Cintarea Romaniei", scris in limba franceza si aparut mai
intii nesemnat, dar cu o precuvintare a lui Balcescu, in "Romania
viitoare", revista revolutionarilor romani exilati la Paris, iar apoi in
romaneste sub semnatura lui Alecu Russo, a avut mare ecou in epoca datorita
|